Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru razvana nita inte noi e totul bine

Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, regia: Radu Afrim, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti 

La început, lumea era perfectă, pentru că era plină de noi peste tot. Apoi a început să se rupă din loc în loc, şi anume pe la cusături, iar noi nu am mai fost numai noi, ci noi şi ceilalţi, care ne vor răul, pentru că pentru ceilalţi, noi suntem ceilalţi. Polonia, ca şi România, visează dintotdeauna că fără ea nu se poate, vizează statutul de buric al pământului. A nu fi, adică a avea ce povesti.

Dorota Maslowska

Dorota Masłowska

Dorota Masłowska face o incizie în realitatea poloneză de ieri şi de azi, o radiografie foarte personală a mentalităţii dar şi o analiză a relaţiei între generaţii. În fond, orice naţiune se împarte în bunici şi nepoţi, cu mai mult sau mai puţin noroc. Fiecare generaţie vrea o identitate proprie. Fetiţa metalistă desprinsă parcă din familia Addams vrea să se rupă de destinul marcat de război al înaintaşelor sale. Fiecare generaţie are orgoliul greşelilor pe cont propriu şi pretinde propriul blazon al inocenţei pierdute.

Într-un peisaj uman suprarealist şi grotesc, Radu Afrim şi actorii săi minunaţi ne spun o poveste multitemporală, între „ce a fost” şi „ce va fi”. Unii au trăit războiul şi îl povestesc celor care nu au apucat să se nască. Aceştia din urmă, nepoţii nenăscuţi, se transformă în martori şi realizăm – prin ei şi cu ajutorul lor – dimensiunea istoriei, că tot ce am crezut că a fost, de fapt nu a fost să fie, ci ar fi putut fi.

intre noi e totul bine cronica rev teatrala

Între noi e totul bine e o fantezie coşmarescă asupra istoriei unei familii formată mai cu seamă din femei, adevăratele combatante din spatele frontului. În cadru apar o revistă glossy de la pubelă, cu integrame completate şi teste de personalitate caraghioase, o vecină „grasă ca un porc”, ursuleţi de pluş şi avioane de hârtie. Un univers halucinant, un kitsch amuzant şi inofensiv, spectacolul fascinant al ratării cu tot cortegiul lui în egală măsură cinic şi patetic.

Melodia lui Chaplin, This is my song pe genericul filmului Calul care mergea călare (cel premiat înainte de a fi gata), îndemnul permanent al mamei: „Marş în lipsa ta de cameră!”, primesc altă încărcătură la final. Delirul carnavalesc, expresionismul vulgarităţii şi absurdul ludic sunt traversate de un fulger tragic: „Emoţia creşte. Şi acum spectatorul înţelege că bunica mea a murit în ziua aceea şi că mama nu a mai văzut lumina zilei. Aşa că, nu numai că sunt orfană dar nici măcar nu m-am născut.”

intre noi e totul bine teatrul national imagini spectacol

Ca de obicei în spectacolele lui Afrim, actorii sunt parteneri devotaţi ai concepţiei regizorale, într-un demers complex, deloc la îndemână care le solicită atât creativitatea, intuiţia, dozajul just cât şi şi expresivitatea, sensibilitatea şi resursele de prospeţime. Un proiect Radu Afrim e o maşinărie care nu funcţionează cu orice tip de combustibil şi la orice temperatură. Aşa că e nevoie de motoare de clasă pentru ca mecanismul să se învârtă. De la István Teglas (care dă senzaţia ar putea împrumuta corp şi sens oricărui personaj, de la o balerină la un bolovan) la Natalia Călin (o inepuizabilă comoară de comic nuanţat); de la Liliana Ghiţă (care îşi întrupează personajele, se contopeşte cu ele, nu doar le interpretează) la Cezar Antal (omul-orchestră, îngerul armoniei); de la Dorina Chiriac (printre puţinele actriţe cu o gamă largă între inocenţă şi sadism, dramatic şi absurd, burlesc şi farsă) la Marius Manole (ajuns la un asemenea nivel de experienţă asumată încât prezenţa lui pe scenă, indiferent de personajul interpretat, asigură confort şi siguranţă şi credibilitate oricărui proiect artistic).

istvan teglas intre noi e totul bine

Fotografii din spectacol de Florin Ghioca. Sursa foto: Teatrul Național din București

Ar mai fi ceva de spus. Am realizat că vedeta montărilor lui Afrim este chiar spectacolul, teatrul însuşi. Dincolo de gravitatea temei, simbolistica personajelor  sau tuşele personale, cel mai mult contează teatrul – tărâmul imaginaţiei, al sugestiei, al invenţiei sincretice, show-ul în care nu te surprinde o uriaşă conservă de pui radioactivă, introducerea unui pasaj din Gaiţele lui Kiriţescu sau o budă tapetată cu norişori pufoşi.

Orice spectacol al lui Radu Afrim este o aruncare în gol, un sport extrem, un pachet-surpriză. Realismul didactic, naturalismul bidimensional care copiază cotidianul sunt ceva cu care Afrim nu face aderenţă. El explorează magnetic o lume pre sau post-apocaliptică, un interludiu, un armistiţiu înfricoşător de vesel. Te face să te întrebi dacă nu cumva, tot aşteptând sfârşitul lumii, el nu a trecut deja prin faţa noastră. Şi nu o singură dată, peste bradul din cristal verde, ninge cu confetti colorate. O, brad frumos!

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUapocalipsa,calul care mergea calare,chaplin,confetti,cronică de teatru rtr,dorina chiriac,Dorota Masłowska,familia addams,fantezie cosmaresca,intre noi e totul bine cronica,istvan teglas,metalisti,natalia calin,polonia,radu afrim,răzvana niță,This is my song
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, regia: Radu Afrim, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti  La început, lumea era perfectă, pentru că era plină de noi peste tot. Apoi a început să se rupă din loc în loc, şi anume pe la cusături,...