Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

piesa baba dochia de costin tuchila legende romanesti cronica de cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicDespre legenda Dochiei s-au grăit şi scris multe. Dintre „eroii” calendarului popular, Dochia rămâne unul dintre cele mai fabuloase personaje ale tradiţiei. De ce? Pentru că în aceasta, în fapt, sunt înscrise cele patru puncte esenţialmente cardinale ale existenţei umane. Dochia a fost cândva copil. S-a bucurat de tinereţe. A colindat maturitatea şi iat-o ajunsă la senectute, cu un bagaj de apucături ponosite care îi certifică apelativul de „babă”. O „babă” intrată în legendă, un personaj mitic care îşi trasează singur traiectoria. Dar despre Dochia nu se vorbeşte doar ca despre o baba nestăpânită care-şi leapădă cojoacele, ci şi despre o tânară şi neascultătoare fată de împărat.

baba dochia de costin tuchila legende romanesti cronica de cristina chirvasie

De la o verigă a lanţului literaturii orale la personajul teatral nu a fost decât un pas. Scenarizarea radiofonică a trei dintre cele mai cunoscute variante ale legendei Dochiei, semnată de Costin Tuchilă, pe care Teatrul Naţional Radiofonic o propune copiilor, este remarcabilă nu numai prin felul în care sunt decriptate simbolurile, ci şi prin conturarea impecabilă a personajelor şi a conflictului dramatic.

Cele trei legende româneşti ale Dochiei propuse nu sunt clădite pe structurile unei simple dramatizări, ci ele dau consistenţă personajului pe care îl transformă şi într-o generoasă ofertă de interpretare pentru actriţele Delia Nartea (în rolurile Dochiei ca fată de împărat şi al norei) şi Adriana Trandafir (în rolul Babei Dochia).

delia nartea teatru radiofonic

Delia Nartea

Aşadar, copiilor le sunt propuse trei variante ale legendei. Prima, vehiculată pe plaiurile bucovinene mai cu seamă, este povestea Dochiei, fata de împărat care fuge cu oile în munţi, la îndemnul lui Dumnezeu, pe care-L roagă să o scape de măritişul cu împăratul care i-a învins tatăl. Fata împlineşte ascultarea faţă de Dumnezeu, se baba dochia ceata-drum-in-padure-vreme-capricioasa1deghizează în păstor, ia un fuior şi turma tatălui şi urcă până pe creasta muntelui, amagită fiind de zilele care par a fi primăvăratice şi care o fac să-şi arunce în chip necugetat cele douăsprezece cojoace. Dar norii grei de iarnă se adună peste crestele munţilor, iar fata înfrigurată şi speriată îi strigă lui Dumnezeu cuvinte necuvenite, reproşându-I că a părăsit-o. Dumnezeu se mâniază pe ea pentru nesocotinţa de a-şi fi lepădat cojoacele şi pentru cutezanţa de a-I striga asemenea cuvinte, pedepsindu-o prin prefacerea ei şi a turmei în „chipuri” de piatră. Actriţa Delia Nartea care dă viaţă personajului tinerei Dochia a simţit cu precizia unui acordor corzile pe care să „apese” pentru a transforma o interpretare, care pentru unii putea părea facilă, într-una plină de substanţă, vivacitate şi candoare. Glasul lui Dumnezeu, care este personificat prin vocea inconfundabilă a actorului Alexandru Georgescu, sau împăratul care este „adus în scenă” prin vocea gravă a actorului Gelu Niţu sunt doar câteva dintre „ingredientele” speciale pe care regizorul Vasile Manta le-a ales pentru a „ridica” radiofonic acest scenariu.

Adriana-Trandafir-baba dochia costin tuchila

Adriana Trandafir

Cea de-a doua variantă a legendei, Soacra şi nora, întâlnită tot în Bucovina, este formulată de Costin Tuchilă prin crearea cu ingeniozitate a unei tensiuni dramatice bazată pe replici suculente şi accente culese parcă direct dintr-o „ogradă” a unui sat românesc. Glasul puternic, cu inflexiuni dramatice aproape voluptoase, al actriţei Adriana Trandafir, care o personifică în chip deplin pe Baba Dochia, soacra aprigă şi lacomă, a fost o alegere regizorală perfectă. Iar de această dată, Delia Nartea îşi clădeşte personajul norei asuprite prin etalarea unor calităţi interpretative axate pe tipicul teatrului dedicat copiilor. Din punct de vedere dramaturgic, „proba fragilor” pe care Baba Dochia nu o trece este o reprezentare evidentă a metaforei opoziţiei timpului calendaristic, a anului vechi cu noul an, a iernii cu vara, a frigului cu căldura. Prin aceasta Baba Dochia devine personificarea anului vechi care se reînnoieşte atunci când trece de graniţa dintre iarnă şi primăvară.

delia nartea adriana trandafir vasile manta baba dochia costin tuchila

Prin tradiţie, „proba fragilor” este urmată sau precedată de „proba lânii negre”. Ultima variantă a legendei care provine din zona Banatului este cea care aduce „la rampă” simbolul luminii şi al căldurii în contrapunct cu cel al întunericului şi frigului, personificat aici prin nemiloasa fire a Babei Dochia. Intitulată Lâna albă, această variantă este grăitoare prin simbolistica ei. Pornind de la coborârea lui Dumnezeu pe pământ, însoţit de Sfântul Petru, minunea albirii lânei care i-a adus atâta suferinţă norei chinuite, semnul florilor, urcuşul în munte, din nou lepădarea cojoacelor, dansul Babei Dochia pe ritmurile cântecului de fluier, glasul Primăverii, toate acestea sunt elemente de o bogăţie dramatugică aparte.

baba dochia metamorfoza legenda babelor la romani

S-ar putea spune că legenda Dochiei este o legendă „neagră”, în sensul în care aceasta se termină, indiferent de variantă, cu moartea personajului principal. Ba mai mult, în varianta banăţeană, alături de Dochia moare şi fiul ei, Dragomir. Cheia acestei legende ţine de fantastic. Or, într-o lume prin care circulă atât de multă literatură pentru copii care ţine de domeniul fantasticului, propunerea Teatrului Naţional Radiofonic este, aş putea spune în termeni actuali, „up-to-date”. O legendă necesară în peisajul copilăriei, un scenariu dinamic, o distribuţie remarcabilă, o regie plină de originalitate. Toate acestea sunt argumente solide pentru a accepta invitaţia Teatrului Naţional Radiofonic de a asculta alături de copiii sau nepoţii dumneavoastră, sâmbătă, 8 martie 2014, la ora 9.05, pe frecvenţa postului Radio România Actualităţi, spectacolul Baba Dochia. Trei legende româneşti de Costin Tuchilă.

sigla teatrul national radiofonicBaba Dochia. Trei legende româneşti, scenariu radiofonic de Costin Tuchilă. În distribuţie: Delia Nartea, Adriana Trandafir, Gelu Niţu, Virginia Rogin, Ion Arcudeanu, Mihai Verbiţchi, Cosmin Şofron, Alexandru Georgescu, Andrei Barbu, Ion Siminie, Daniela Ioniţă. Muzica originală: Paul Urmuzescu. Producător: Irina Soare. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică şi muzicală: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 2005.

Baba Dochia. Trei legende românești de Costin Tuchilă – Fata de împărat (fragment), regia artistică: Vasile Manta. Interpretează: Delia Nartea și Alexandru Georgescu, 2005

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICadriana trandafir,alex georgescu,babă,baba dochia de costin tuchilă,cabdoare,cojoc,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,delia nartea,gelu nițu,glasul lui dumnezeu,lâna albă,legede românești despre zilele babelor,muzică de teatru de paul urmuzescu,proba fragilor,rra,scenariu de costin tuchilă,superstiție,traditii romțnești,vasile manta regie
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Despre legenda Dochiei s-au grăit şi scris multe. Dintre „eroii” calendarului popular, Dochia rămâne unul dintre cele mai fabuloase personaje ale tradiţiei. De ce? Pentru că în aceasta, în fapt, sunt înscrise cele patru puncte esenţialmente cardinale ale existenţei umane. Dochia a fost...