Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN
Deși cu un program amputat drastic din lipsa banilor (lucru deja semnalat pe larg în media), Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea a reușit să păstreze, totuși, locul cuvenit teatrului pentru copii. Spectacolul desemnat să reprezinte genul, produs de Trupa Arcadia din oraș, este emblematic chiar pentru supraviețuirea în teatru, ceea ce, în acel context, căpăta și mai mare greutate. Este vorba de Povești populare rusești, un spectacol-colaj i-am putea spune, în care povestiri cunoscute, asimilate în spațiul nostru cultural, anume, Ridichea uriașă, Vulpea și corbul, Cocorul și vulpea, sau mai puțin cunoscute, precum Gogoașa rumenită ori Căsuța iepurașului, alcătuiesc într-o alertă desfășurare „episoadele” unei istorii captivante, în centrul căreia este cadrul scenei de bâlci unde are loc confruntarea dintre rău și bine. Curgerea este alimentată și de revenirea „în poveste” a unor păpuși, dar liantul cel mai important este chiar cuvântul, litera povestirilor, miza importantă aici. Ideea spectacolului îi aparține lui Iogor Lungu, păpușar cu experiență. El a construit scenariul care, într-o scenografie simplă și funcțională datorată lui Csuri Emese, respiră o atmosferă specific rusească grație și unei muzici adecvate acestui scop, semnează regia și dă viață personajelor-păpuși cu stăpânirea unor bune mijloace și nuanțe interpretative. La reprezentația pe care am văzut-o eu, era secondat de Zentania Lupșe, pe care, deși debutantă în acele roluri, via emoție nu a oprit-o să își pună în valoare evidentele sale calități în conturarea pregnantă, fără echivoc a personajelor, într-o lumină care atrage instantaneu simpatia/antipatia spectatorilor. În acea zi, școlari în primele clase alcătuind un barometru care semnaliza „vreme bună” pentru acest demers artistic.
Pilduitoare pentru dragostea față de păpușa-partener de joc și pentru arta aceasta străveche este întâmplarea pe fondul căreia s-a produs nașterea spectacolului. Pe care l-am putea numi „Păpușile salvate”. În febra reorganizării administrative, când Teatrul Arcadia a fost integrat în macrostructura numită astăzi Teatrul „Regina Maria”, s-au găsit, acoperite de colb și de uitare, multe păpuși și marionete,unele obiecte care de-a lungul anilor au făcut deliciul câtorva generații de mici spectatori. Pe loc s-a născut inițiativa recuperării măcar a unora dintre acestea. Atunci, în 2013, s-a încheiat un parteneriat cu Muzeul Țării Crișurilor și 80 dintre păpușile recuperate din podul instituției, păpuși create pentru spectacolele anilor 1970, 1980, 1990, au fost recondiționate și astfel redate unei noi vieți. Multă lume își amintește, de altfel, succesul unei expoziții cu păpușile respective, care s-a bucurat de sute de vizitatori zilnic. Față în față cu acea istorie vie a păpușeriei orădene, actorul Igor Lungu, împreună cu scenografa Csuri Emese, și-a asumat provocarea revalorificării câtorva „exponate” în acest spectacol, îmbinând genurile, începând cu teatrul de bâlci până la teatrul de umbre din final.
Povești populare rusești. Fotografii de Mălina Suplăcan
La Festivalul Impuls, organizat de Teatrul „Țăndărică” din București, Trupa Arcadia a fost selecționată cu una dintre cele mai complexe producții din repertoriu, un spectacol care prin emoția pe care o provoacă, prin mesajul lui generos, exortativ, privind nevoia omului de a cuteza și a nu se lăsa învins dinaintea amenințărilor de orice fel credem că onorează și festivalul și omagierea la 70 de ani de existență a Teatrului „Țăndărică”, evenimentul central al reuniunii internaționale a păpușarilor de la București (7–18 noiembrie 2015). Scenariul imaginat de Radu Dinulescu, bazat pe basmul Aladin și lampa fermecată, are un pretext care ajută să intrăm mai lesne în formula spectaculară aleasă a acestei producții numite sugestiv O mie și una de frontiere. O trupă ambulantă de actori invitată să joace în fața împăratului este oprită la granița acelei țări sub cuvânt că sunt permise acolo doar spectacolele cu păpuși și doar acelea care sunt și pe placul vameșului. Și metamorfozarea se declanșează, frontierele sunt înlăturate, teatrul în teatru își dezvăluie mirajul. Basmul oriental se articulează din diferitele întâmplări înfățișate cu marionete clasice, cu păpuși și obiecte, cu actori la vedere sau purtând măști. Ca o suită de diorame mășcătoare dar mute, al căror înțeles este ajutat de vocea caldă, lină, persuasivă a povestitorului din off. Spun dioramă din pricina acelei senzații stranii pe care o provoacă animația în 3D care se suprapune pe toată durata spectacolului ce se urmărește cu ochelari speciali. Datorită imaginii stereoscopice, iluziei în 3D, opera unui profesionist în materie, Armand Richelet Kleinberg de la Conservatorul Regal din Belgia, actor, compozitor, cineast și informatician, personajele și noi, odată cu ele, pătrundem pe străzi întortocheate din orașul arab, ne înfiorăm de adâncimile grotei stăpânite de duhuri și încărcate de bogății, zburăm cu sau fără covorul fermecat pe deasupra deșertului, cămilelor, palmierilor sau, aidoma micuților prinși total de iluzia ce ni se oferă copios, parcă am întinde mâna să atingem acele obiecte atât de aproape de noi, trecând frontiera dintre sală și scenă. Muzica învăluitoare (Marko Ivanović) ușurează „zborul” spre poveste, ca și eclerajul rafinat (Peter Papp), iar scenografia și costumele expresive (Oana Cernea) sporesc vraja unei construcții scenice de o fermecătoare coerență și fluență. Toate acestea se împletesc armonios cu mânuirea cerută de jocul cu masca ori de personajele- marionete, cu precizie și însuflețire realizată de actorii Kornelia Gnadig, Zentania Lupșe, Bianca Priceputu, Andrei Fazecaș, Alexandru Pop, Florian Silaghi. La Teatrul „Țăndărică”, spectacolul a fost urmărit cu răsuflarea tăiată, cum se zice, atât de copiii mari cărora le este adresat și de adulți, cât și de câțiva prichindei sub cinci ani (vârsta limită specificată în program), fără ca măcar vreunul dintre cei din urmă să întrebe, cum se mai întîmplă de multe ori, „cine e acesta?” sau „ce fac ei acum?”. Marele orchestrator al acestei coproducții multinaționale, directorul de scenă, este Luis Montoto, marionetist și constructor de păpuși, directorul apreciatei companii Karromato din Cehia. Spectacolul care a avut premiera orădeană în octombrie 2014 este integrat proiectului european Itinerance, finanțat de CE prin programul Cultura 2007–2013. Scopul acestuia este promovarea teatrului cu păpuși îmbrăcat în forme obținute prin imaginea stereoscopică în 3D, iar managerul lui este Radu Dinulescu, pionier al acestei formule artistice, creatorul primelor spectacole de animație în 3D din lume.
O mie și una de frontiere. Foto: Mălina Suplăcan
Cele două spectacole ale Teatrului „Regina Maria” din Oradea trimit cu gândul chiar la evoluția de-a lungul secolelor a unei arte care, servindu-se de „cârpe” însuflețite, a înflorit în bâlci, iar astăzi face concurență celor mai elaborate producții scenice având ca suport structural complicate procedee multimedia, dar, mai ales, sunt un exemplu grăitor pentru varietatea repertorială și stilistică a Trupei Arcadia, condusă astăzi de domnul Florian Silaghi. Un repertoriu unde se regăsesc adaptări ale unor basme clasice sau ale unor texte contemporane, care numără în actuala stagiune cincisprezece titluri, între care și opera Motanul încălțat.
Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:
„Solitaritate”, un strigăt contemporan
Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti
„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”
„Construim poduri, trecem graniţe”…
Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii
Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret
Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”
Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”
FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă
FITS 2014. Flash – Omul-spectacol
FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul
Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin
Annie Muscă – biograful și personajele sale
Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova
Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu
Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”
Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca
Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc
Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila
Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic
Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu
„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”
La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru
Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu
Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj
Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival
Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth
Ecouri FITS 2015, cronică de festival
Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea
Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu
Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu
Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni
Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu
Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj
În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru
Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru
„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu
Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu
Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu
„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu
Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș
Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec
Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu
Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață”, interviu
Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru
La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru
Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru
