Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

livada de visini gorgy harag cronica de ani bradea

cronica de teatru tv siglaContinuând difuzarea spectacolelor aniversare Cehov, în anul în care se împlinesc 155 de ani de la nașterea sa, Televiziunea Română a programat luni, 1 iunie 2015, Livada de vișini, un spectacol preluat de la Teatru Național din Târgu-Mureș. Evocarea a fost de fapt dublă, alături de marele dramaturg rus fiind omagiat și regizorul acestei montări, regretatul György Harag, de la a cărui naștere se împlinesc 90 de ani și 30 de ani de când a părăsit prematur lumea teatrului pământesc.

harag_gyorgy

György Harag

În prima săptămână a lunii iunie, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a organizat în memoria regizorului proiecții cu înregistrări din spectacolele sale, o expoziție în foaierul teatrului cu documente inedite din arhiva instituției, precum și o masă rotundă dedicată spectacolului regizat de György Harag în 1979 – Azilul de noapte.

TVR 2 a prezentat, înaintea difuzării spectacolului, un filmHarag-Gyorgy documentar: In memoriam – Portret Gheorghe Harag, evocând personalitatea omului de teatru prin amintirile prietenilor și ale celor care l-au cunoscut, dar și prin prezentarea câtorva date din biografie, a unor experiențe care i-au marcat dramatic destinul. S-a născut pe plaiuri bihorene și studiile primare tot aici și le-a făcut, doar că originile sale (a făcut parte dintr-o familie de evrei maghiari) l-au condamnat la cea mai cruntă experiență în vremea războiului: deportarea. A fost singurul supraviețuitor al familiei sale din lagărele de concentrare, dar umilințele și chinurile îndurate aveau să-l marcheze pentru totdeauna. Urmează facultatea la Cluj, debutează în 1948 ca regizor, apoi va rămâne pentru tot restul vieții slujitor al scenei, Livada de vișini fiind de fapt ultimul său spectacol, pe care l-a părăsit înainte de premieră. A fost ca și când, în imensa lui dragoste pentru teatru, nu ar fi fost în stare să-și ia rămas bun și a plecat trudind la spectacolul pe care l-a văzut mai apoi de undeva din înalt. Viziunea lui Harag asupra Livezii de vișini, împreună cu fabulosul decor realizat de Romulus Feneș (pe care, din păcate, regizorul n-a apucat să-l mai vadă) au făcut din acest spectacol unul care „poate fi așezat lângă marile spectacole ale teatrului românesc […] un spectacol-testament, un spectacol-cântec de lebădă” – spune Tompa Gábor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca. Acesta a finalizat în urmă cu treizeci de ani lucrarea maestrului său. Chemat de urgență la Târgu-Mureș, Tompa Gábor a urcat piesa pregătită de Harag pe scenă, regizorul fiind prea bolnav ca să o mai poată face.

livada-cu-visini- harag 2

Livada de vișini, regia: György Harag

Livada de vișini se numără printre ultimele creații cehoviene, probabil acesta este motivul pentru care aici se concentrează, mai mult ca în oricare dintre piesele ce au precedat-o, mesajul zădărniciei de a ne împotrivi trecerii timpului, dar mai ales schimbărilor inevitabile pe care această curgere continuă le antrenează. Întotdeauna o lume nouă se construiește pe ruinele alteia, proaspăt dărâmată, iar schimbarea aduce suferință celui silit să se readapteze. Nimeni nu scapă de impactul șocurilor pe care le provoacă trecerea de la o etapă la alta, de spaima în fața noului, de angoasele necunoscutului încă neînțeles. Cehov a înzestrat personajele Livezii de vișini cu toate aceste trăiri și sentimente adăugându-le în plus o atitudine pasivă, o lipsă de reacție în fața inevitabilului, o doză de infantilism asumat cu încăpățânare, toate conducând spre un deznodământ întrezărit încă de la început. Nu poți să nu te gândești însă că uneori schimbările chiar nu pot fi împiedicate, iar transformările prin care trece societatea sunt atât de radicale încât, vorba personajului Firs, „totul s-a destrămat, nu mai înțelegi nimic!” Pornind de la reflecțiile pe care i le-a provocat piesa cehoviană, precum și de la evocări ale unor scene din spectacole, George Banu a scris cartea Livada de vișini – Teatrul nostru. „Ca și livada, ce mai înseamnă astăzi teatrul sau cartea, pe lângă o emisiune de televiziune sau pe lângă internet? Niște oaze amenințate, fascinante doar pentru o mână de înverșunați, asemeni nouă, asemeni lui Gaev și Liubov” – spune cunoscutul teatrolog, un citat care actualizează și încadrează în contemporaneitate esența textului cehovian.

livada de visini a p cehov livada din vis cristina chirvasie

Liubov Andreevna Ranevskaia se întoarce de la Paris împreună cu fiica sa Ania după o poveste de dragoste sfârșită prost și află că proprietatea familiei, livada de vișini și casa, este în pericol de a fi pierdută din cauza datoriilor acumulate. Cele două sunt întâmpinate de fratele doamnei Ranevskaia, Leonid Gaev, la fel de risipitor și lipsit de simț practic precum sora sa, și de fiica vitregă a moșieriței, Varia, singura care se îngrijise de administrarea proprietății. Familia va fi în permanență sfătuită de Lopahin Iermolai Alexeevici – fiu de țăran, fost slujitor al conacului, care reușișe să adune o oarecare avere transformându-se într-un mic negustor – să taie livada de vișini, să parceleze proprietatea și să o vândă pentru construirea de vile, explicându-le că acesta este de-acum viitorul. Ranevskaia, care purta în suflet și durerea pierderii unui fiu, înecat într-un râu din apropierea proprietății, și fratele său Gaev, nici nu vor să audă de tăierea livezii și amână mereu luarea unei decizii.  

Piesa are o curgere lentă, aproape lipsită de acțiune, replicile, aparent simple, apropie spectatorul de personaje, pe care are impresia că le cunoaște dincolo de granițele textului, ajungând și el părtaș la o poveste care devine trecut în chiar momentele în care ea se derulează. Impresia că personajele sunt deja fantasme atunci când intră în scenă te face să nu simți atât de mult tragismul situației. Faptul că familia va pierde în final proprietatea și livada va fi tăiată nu miră pe nimeni, insinuarea încă de la început a acestei posibilități și întreaga țesătură a dialogului aluziv conduc fără tăgadă spre acest deznodământ. Mai mult, spectatorul se recunoaște în oricare dintre aceste personaje, așezate în scena finală pe valizele pregătite, așteptând un tren care să le ducă în viață puțin mai departe. Bătrânul Firs, credinciosul valet care a refuzat să plece din slujba familiei atunci când s-a abolit sclavia, este uitat în casă în febra pregătirilor de plecare. El este într-un fel sacrificat pe altarul schimbării, singurul personaj pentru care adaptarea la o altă viață ar fi fost imposibilă. Se întinde pe podeaua în care bate cu palma în timp ce repetă hotărât: „Eu am să rămân aici!” – „cuvinte testament pentru extraordinara dorință de viață a lui Harag” – spune Tompa Gábor, și astfel revenim la extraordinarul spectacol din urmă cu treizeci de ani, al Teatrului Național din Târgu-Mureș.

livada-cu-visini g harag tvr

Un tunel cât toată scena, construit de Romulus Feneș, realizat din pânză întărită pe care s-au lipit fâșii de tifon pentru a crea impresia unei livezi în floare, a fost decorul pentru desfășurarea întregii piese. Un tunel al timpului, luminat din când în când în capătul său îndepărtat cu oranj, sugerând răsăritul sau apusul, a oferit acel spațiu închis benefic în care personajele se înveleau ca într-un imens cocon. Toate spaimele lor erau legate de spațiul deschis aflat dincolo de cocon, acela devenind, datorită necunoașterii sale, malefic. De fapt piesele cehoviene mizează mereu pe această interpretare a spațiului. În Unchiul Vania, de pildă, moșia familiei este tot un astfel de spațiu, care însă în final este salvat, pe când în nuvela Salonul nr. 6 spațiul închis devine malefic. Și tot ca un fir care leagă textele lui Cehov, în Trei surori, în Unchiul Vania sau aici, în Livada de vișini, există mereu un personaj feminin dispus să se sacrifice, care va trăi mai intens tragismul situațiilor și în final va oferi de fiecare dată un sfat încurajator: Olga, cea mai mare dintre surori, Sonia, nepoata lui Vanea, și Varia, singura care a avut grijă de livada de vișini. Cât privește tunelul, uneori luminat oranj, acesta poate fi și o metaforă, ca în poezia lui Nichita Stănescu, cel care sublimează astfel trecerea spre lumea de dincolo, un tunel spre moarte încărcat cu stări, sentimente, senzații, întreg bagajul sufletesc cu care mergem prin timp.

livada-cu-visini-mihai-gingulescu-silvia-ghelan_

Mihai Gingulescu și Silvia Ghelan

Spectacolul lui Harag a avut în distribuție doi monștri sacri ai scenei românești: Silvia Ghelan, interpretând-o pe Ranevskaia și Ion Fiscuteanu, în Lopahin. În decorul fabulos jocul exemplar al acestora a dat naștere celei mai autentice atmosfere cehoviene pe care eu am putut-o simți la un spectacol inspirat de textele marelui dramaturg. De altfel și Mihai Gingulescu în Gaev, Luminița Borta în Ania, Marinela Popescu în Varia sau Monica Ristea în Duniașa – o debutantă pe atunci, au realizat roluri de excepție.

livada-cu-visini-ion-fiscuteanu-lopahin

Ion Fiscuteanu în Livada de vișini

Firs era jucat de Aurel Ștefănescu, un actor tânăr, de 40 de ani, care se mișca asemeni unui bătrân, mergea ca el, își trăgea picioarele ca el” – spune Tompa Gábor, și aflând vârsta pe care o avea actorul care-l întruchipa pe bătrânul valet nu putem să nu apreciem extraordinara substituire cu personajul. În alte roluri i-am putut vedea pe: Cornel Popescu, Vasile Vasiliu, Livia Doljean, Dan Ciobanu și Cornel Răileanu. Regia TV este semnată de Silviu Jicman.

casa-memoriala-cehov --yalta

Casa lui Cehov de la Yalta, Crimeea

Cehov a scris Livada de vișini în ultimii săi ani de viață, urmărind lucrările de construcție ale casei sale albe de vacanță din Crimeea, un loc pe care și l-a amenajat după sufletul său dar pe care va fi silit să-l părăsească prea curând, în vreme ce în piesă personajele sale pierdeau pentru totdeauna un asemenea loc din cu totul alte motive. Dar în final gândul optimist al Aniei întrezărește o lume nouă, chiar clădită pe ruine, pe care se cade totuși să o privim cu încredere: „Noi, mamă, împreună vom citi cărți… Nu-i așa? Vom citi în nopțile de toamnă, vom citi multe cărți și în fața noastră se va deschide o lume nouă, minunată.” Un mesaj ce răzbate ca un far luminos prin timp.

 Fragment din spectacol


cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,Casa lui Cehov de la Yalta,cehov,gaev,george banu,ion fiscuteanu,livada de vișini,nichita stănescu,Romulus Feneș,silvia ghelan,Teatru Național din Târgu-Mureș,tompa gabor
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Continuând difuzarea spectacolelor aniversare Cehov, în anul în care se împlinesc 155 de ani de la nașterea sa, Televiziunea Română a programat luni, 1 iunie 2015, Livada de vișini, un spectacol preluat de la Teatru Național din Târgu-Mureș. Evocarea a fost de fapt...