Turneul Teatrului Național din Chișinău la București
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN
Turneul întreprins de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău la București de săptămâna aceasta a reprezentat un moment de îmbucurătoare repetiție care i-a adus clipe de mare încântare artistică publicului din Sala Studio a Teatrului Național „I. L. Caragiale”, venit pentru cele două spectacole din program, i-a provocat nu puține prilejuri de reflecție despre condiția umană în general, despre soarta pe care temporar și deloc de dorit o poate traversa o țară, un neam.
După dubla deschidere a stagiunii 2014–2015 cu un program comun București-Chișinău, când actorii de la Chișinău au înfățișat patru spectacole diferite ca miză intelectuală și abordare artistică, o edificatoare oglindă pentru paleta largă a țelurilor programatice asumate de Naționalul din capitala Moldovei, iar TNB a prezentat, de asemenea, primele sale producții din acea stagiune la Chișinău, după acea extraordinară Săptămână a teatrelor naționale la Chișinău din toamna trecută, manifestare organizată și susținută de Teatrul Național, cu generosul sprijin al responsabililor în domeniul culturii de pe ambele maluri ale Prutului, în fapt zece zile de regal artistic și cultural la care și-au dat concursul alături de gazde artiști de la București, Iași, Craiova și Sibiu, spectacolelor de pe scenă adăugându-li-se o densă, consistentă serie de producții radiofonice sub girul echipei teatrale de la Radio România, acest turneu înseamnă încă un pas pentru consolidarea unei inițiative privind schimburi bilaterale în domeniul teatrului, netezește calea unei mai libere circulații pe ruta unor valori spirituale comune.
Casa de pe graniţă. Fotografii de Ion Onică
La mijloc de ianuarie 2016, artiștii de la Chișinău au prezentat la București două dintre spectacolele nou intrate în repertoriu. Mai întâi am văzut, în viziunea tinerei regizoare Agnieszka Korytkowska-Mazur, Casa de pe graniță de Mrożek. În acest spectacol, și el rod al unui proiect bilateral, moldo-polonez, bizara „profeție” imaginată de autor, adică pățaniile numeroasei familii prin a cărei locuință este trasată peste noapte frontiera, devine o parabolă născută, cum mărturisește chiar regizoarea, din observația că „oamenii din Republica Moldova seamănă cu cei din Polonia, se vede că au suferit mult din cauza istoriei, că trăiesc într-o zonă de graniță”. Hrănită nuanțat din litera textului, povestea lor devine acum istoria unei țări care se scrie la timpul foarte prezent, foarte fierbinte, piesa își păstrează valențele alegorice în spectacol, în timp ce spațiul de joc capătă o concretețe, o realitate izbitoare. Grație unei fantezii debordante, într-un iureș de umor nebun, scena se umple de personaje absurde, grotești, conturate dintr-o tușă, într-o dezlănțuire de talent și dăruire de aproape întreaga trupă. Trimiterile sunt directe, la potentații momentului care caută, fiecare, să se înfrupte cât mai copios, să apuce cât mai mult din acest iureș nebun de masă de manevră, iar piesa lui Mrożek aproape că rămâne doar pretextul acela valoros care permite să ne amintim că, da, teatrul are căderea de a fi și o agora. Cu o condiție esențială: să nu își piardă mijloacele specifice. Ei bine, în reprezentația de la București, emoția a vibrat puternic în public. Din păcate, într-o nefericită simultaneitate cu vestea unor intense turbulențe pe străzile Chișinăului, cu adresă directă la guvernul chiar atunci instalat și cu ecou în Parlament, o „piesă” deloc ficțională care confirmă nevoia spectacolului de a lansa întrebări precum „cine suntem? ce ne dorim? încotro vrem să pornim?”…
Filumena Marturano. Fotografii de Ion Onică
Capodoperă a dramaturgiei universale, într-un repertoriu care caută să păstreze justa cumpănă între clasic și modern, Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, poartă pe afișul Teatrului Național din Chișinău semnătura lui Alexandru Vasilache, un regizor preocupat acum mai mult de domeniul filmului, dar care, iată, revine în teatrul unde a realizat creații valoroase și pe care l-a condus câțiva ani. Reîntâlnirea cu domnia sa a fost o mare bucurie și pentru noi, căci nu uităm spectacolele sale anterioare prezentate în turneu sau spectacolele bucureștene de la Odeon ori de la Teatrul de Comedie. Cu amintirea acelora, am regăsit și de această dată finețea de filigran cu care regizorul își țese demersurile scenice, minuția cu care construiește împreună cu actorii configurația psihologică a personajelor și potențează sugestiile rafinate, pentru privire, minte și inimă din anumite momente ale acțiunii. Povestea Filumenei este spusă cu o limpezime senină, fără încrâncenare ca în alte montări ale textului, unde pledoaria caldă pentru valori omenești de mare preț, iubirea de copiii și de familia, căsătoria întemeiată pe adevăr și respect, se conjugă într-o paradigmă delicată pe care irizările de umor o cizelează subtil. Un spectacol la care te simți bine, o oază stenică… Ne-am bucurat deopotrivă să-i revedem, în fruntea unei distribuții care a binemeritat și în această a doua seară bucureșteană aplauzele publicului, pe actrița complexă care este Silvia Luca, o Filumena puternică și neclintită în fața valurilor vieții, sub o înfățișare aproape firavă, și pe actorul Petru Hadârcă, energicul director al Naționalului, descoperindu-ne încă o dată, pe scenă, calitățile sale de valoros comediant care reușește să îl facă simpatic, îndrăgit de public pe don Domenico, personajul său cel atât de plin de vicii.
Trupa Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău
După București, trupa Teatrului „Mihai Eminescu” va fi oaspetele Iașiului cu aceste două spectacole pe drept cuvânt demne de o scenă națională prin calitatea componentelor actului artistic, spectacole care dau seama de profesionalismul exemplar al actorilor, de interesul conducerii pentru texte importante și colaborări valoroase. Sunt programate în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, în zilele de sâmbătă, 23, respectiv, duminică, 24 ianuarie 2016.
În cadrul aceluiași proiect, în luna martie 2016, la Chișinău vor avea loc patru reprezentații cu două spectacole de la TNB: Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, în regia lui Felix Alexa, și Douăzeci de ani în Siberia, monodramă interpretată de Amalia Ciolan, bazată pe adaptarea după volumul omonim de Anița Nandriș-Cudla, în regia lui Sorin Misirianțu.
Videoclip Casa de pe graniță
Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:
„Solitaritate”, un strigăt contemporan
Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti
„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”
„Construim poduri, trecem graniţe”…
Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii
Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret
Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”
Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”
FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă
FITS 2014. Flash – Omul-spectacol
FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul
Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin
Annie Muscă – biograful și personajele sale
Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova
Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu
Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”
Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca
Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc
Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila
Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic
Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu
„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”
La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru
Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu
Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj
Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival
Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth
Ecouri FITS 2015, cronică de festival
Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea
Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu
Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu
Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni
Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu
Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj
În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru
Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru
„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu
Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu
Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu
„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu
Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș
Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec
Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu
Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață”, interviu
Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru
La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru
Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru
„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru
George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu
Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”
Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival
Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru
Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru
Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu
În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru
Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu
Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj
„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru
Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru
