Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru anul disparut razvana nita

Anul dispărut. 1989 de Peca Ştefan, regia: Ana Mărgineanu, Teatrul Mic, Bucureşti 

1989 rămâne pentru majoritatea dintre noi anul Revoluţiei Române,anul disparut vigneta teatrul mic bucuresti anul căderii dictaturii ceauşiste şi al recâştigării libertăţii. Cum toate aceste evenimente emoţionante, tragice, fundamentale ale istoriei contemporane s-au petrecut în ultima lună a lui 1989, ar merita să ne aducem aminte cum a fost viaţa noastră în celelalte 11 luni; cu alte cuvinte, să recuperăm întregul an 1989 şi să recompunem marea istorie din micile istorii personale. Un exerciţiu marca Ana Mărgineanu şi Peca Ştefan.

imagini spectacol anul disparut

Spectacolul ne propune trei situaţii cu încărcătură simbolică şi forţă de generalizare: scandalul absenţei unor actori de la aplauzele de final ale unui spectacol în care nici măcar nu jucau, demascări în cadrul unui „club” pionieresc şi reglarea unor „derapaje” emoţionale în interiorul unei familii obişnuite. Fiecare actor joacă mai multe roluri (niciodată pe al său propriu) – o formulă inspirată şi spectaculoasă.

anul disparut vigneta teatrul mic bucurestiCa şi în cazul producţiilor semnate de Gianina Cărbunariu, şi aici teatrul este doar forma, cadrul şi pretextul pentru deschiderea unui dosar cu puternic impact antropologic, o încercare curajoasă, bine articulată, de radiografie socială cu mijloace artistice, teatrale.

Anul dispărut. 1989 nu se vrea a fi reconstituirea unei epoci, cu mentalităţi, prejudecăţi şi rutina specifice, ci mai cu seamă o onestă meditaţie pe tema cotidianului de atunci şi, pe cale de consecinţă, de azi, o formă de exorcizare a fricii, lipsei de iniţiativă, supunerii necondiţionate, un prilej de a înţelege ce s-a întâmplat cu noi, ca indivizi şi ca popor.

anul-disparut-1989-peca-stefan-ana-margineanu

Cu ajutorul valoros al unor actori cu personalitate şi carismă – Maria Ploae (mereu o mare bucurie), Gheorghe Visu, Ilinca Manolache (energie şi registru variind abil între tragic şi comic), Isabela Neamţu, Cuzin Toma, Virgil Cojanu şi Mihaela Rădescu – şi a unui contact permanent cu spectatorii care sunt implicaţi nemijlocit în poveste – participăm la un seducător şi inspirator joc al istoriei şi al resuscitării memoriei colective.

Am rămas cu imaginea baricadei de bufete şi dulapuri împodobite cu mileuri (un brand al epocii), în faţa căreia actorul (de atunci/de acum) spune povestea cu iz anecdotic a celui care, aflând că Ceauşescu a murit, se grăbeşte să-l urmeze pe lumea cealaltă. Moartea nu e ultima frontieră şi nici garanţia uitării şi a iertării. Din păcate, timpul stinge febra tuturor idealurilor, chiar şi a celor însemnate cu sânge.

revista-teatrala-radio-cronica-anul-disparut-1989

Fotografii din spectacol de Andrei Runcanu. Sursa foto: Teatrul Mic din București

Decembrie 1989 a fost un prag. Nu înseamnă că dacă am trecut „cu arme şi bagaje” pe malul pe care ne aflăm acum, nu am lăsat ceva din noi acolo, pe tărâmul celorlalte 11 luni, ultimele din restul vieţii noastre.

A ne povesti pentru a ne recupera. Un semn că, abia atunci, am învins.

Următoarele spectacole sunt programate vineri, 11 martie, sâmbătă, 19 martie, duminică 3 aprilie 2016, ora 19.00 în sala Teatrului Mic.

Bilete online: http://www.bilet.ro/event.php?id=6401

Videoclip Anul dispărut

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUana mărgineanu,anul disparut,anul disparut 1989 teatrul mic,cronică de teatru rtr,Cuzin Toma,Gheorghe Visu,gianina cărbunariu,ilinca manolache,isabela neamțu,Maria Ploae,Mihaela Rădescu,peca stefan,răzvana niță,Virgil Cojanu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Anul dispărut. 1989 de Peca Ştefan, regia: Ana Mărgineanu, Teatrul Mic, Bucureşti  1989 rămâne pentru majoritatea dintre noi anul Revoluţiei Române, anul căderii dictaturii ceauşiste şi al recâştigării libertăţii. Cum toate aceste evenimente emoţionante, tragice, fundamentale ale istoriei contemporane s-au petrecut în ultima lună a...