Cronică de teatru de EUGENIA SARVARI

cronica de teatru de eugenia sarvari umbra teatrul maghiar din cluj

Stagiunea 2015–2016 de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj s-a deschis pe 6 septembrie 2015 cu spectacolul Umbra de Evgheni Schwartz, în regia lui Niky Wolcz, avanpremiera având loc în 24 iunie 2015. Acest spectacol completează experimentele cu privire la avangarda rusă, cum a fost Brad de Crăciun la familia Ivanov de Al. I. Vvedenski, în regia lui András Urbán.

umbra-teatrulmaghiar-cronica eugenia sarvari

Motivul dublului a preocupat mulţi creatori, traversând întreaga spiritualitate umană. Poate că cel mai celebru exemplu rămâne romanul lui Dostoievski, Dublul, în care Iakov Petrovici Goliadkin îl întâlneşte pe Goliadkin, dublul său – adică o persoană care are acelaşi nume şi arată la fel ca el şi care se angajează la acelaşi birou cu personajul principal, înlocuindu-l încetul cu încetul. Apoi ne gândim la basmul lui Goethe, Şarpele verde şi frumoasa floare de crin, în care umbra Uriaşului devine o punte care face legătura între lumea sensibilă şi cea suprasensibilă. Musset este urmărit încă din copilărie de o Viziune în Noaptea de decembrie. Călugarul Medardus este înlocuit de fratele său Victorin în romanul lui Hoffmann, Elixirele diavolului. Adelbert von Chamisso în Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl îşi ademeneşte eroul să primească un dar în schimbul umbrei sale, având loc astfel o aneantizare a sufletului, o alienare, prin pierderea umbrei.

umbra teatrul maghiar cluj 1

Evgheni Schwartz preia tema şi o transformă într-un basm pentru oameni mari. El a scris piesa între 1929–1930, dar a fost jucată abia în 1962, la patru ani după moartea autorului. Şi iată că la început de secol XXI, creatorul foarte complex, regizorul şi cercetătorul diferitelor modalități teatrale, Niky Wolcz, intens preocupat de această temă, a hotărît să o pună în scenă. El alege ca mijloc principal de exprimare a acestui motiv atemporal, un limbaj eterogen situat între dans şi cuvânt, un alfabet corporal care să exprime ceea ce cuvântului nu-i este la îndemână. Prima imagine din spectacol este grăitoare în acest sens: în cadrul decupajului cortinei de fier, un actor-mim încremenit în poziţia de trecere priveşte spre niciunde. Ici și colo, tolăniţi în poziţii nefireşti, printre spectatori, se află actori cu fețe vopsite în alb și buze roșu-sînge, şi tot în sală se găsesc siluete de corpuri umane din carton, ca într-un joc de-a viaţa şi opusul ei. De după cortina de fier izbucnește brusc o mare hărmălaie, iar la ridicarea ei ni se dezvăluie un decor compus din două cuburi mari de plastic negru cu multe uși. La mijloc, un alt cub – care se dovedeşte a fi locuinţa-tron a Prinţesei –, are pictat pe faţadă o fereastră magrittiană deschisă spre infinit. Ciudata încăpere are un tavan oblic, reprezentând un uriaș tablou al globului pămîntesc intersectat de meridiane şi paralele având inscripţionate cifre dintr-un calcul astronomic alambicat, greu de descifrat. Tînărul savant Cristian Teodor nimerește din întîmplare în acest loc (han) „dintr-un orășel din sud”, unde locuise cândva Hans Cristian Andersen şi unde va întâlni iubirea-fantasmă (Prințesa Luiza) și iubirea adevărată (Annunciata, fiica hangiului). Dragostea Prinţesei pentru acest necunoscut supără comunitatea – Pietro Hangiul, jurnalistul Cezare Borgia, Primul Ministru, Ministrul de Finanțe –, care se coalizează pentru a expulza intrusul. Este momentul în care Umbra Savantului se va strecura cu dibăcie în „pielea” omului adevărat și-l va înlocui până şi în inima iubitei. În cele din urmă angrenajul, mașinăria infernală va ucide omul, iar pe tron va urca făptura fantomatică.

umbra 2

Apariția Umbrei este spectaculoasă, amintind de trecerea prin zid a omului invizibil al lui H. G. Wells: printr-un paravan din hârtie, dublul își scoate mai întîi mâinile, apoi un picior, ca în cele din urmă omul negru să se rostogolească în scenă. Docilă, Umbra va executa tot ce stăpânul îi cere. Se deplasează prin mișcări de „ștergere” a solului, ca și cum ar dori să înlăture urmele lăsate de cel adevărat, maimuţăreşte gesturile Savantului. Fantomatica apariție este acompaniată de o muzică brutală şi de un „cor” de umbre care însoțesc, îndrumă, comentează acțiunile oamenilor. O lume care spionează totul, astfel încît Cristian Teodor se trezeşte înconjurat de o mulțime de „dubluri”. Dar spre deosebire de Horla, de care eroul lui Maupassant se simte pândit, urmărit şi al cărui „corp imperceptibil” i-a „devorat imaginea”, Umbra de aici acţionează fără nici un fel de scrupul, la vedere. Ea este îngâmfată, prefăcută, încearcă să intimideze, este arivistă, ştie să se facă iubită pretutindeni, înlăturându-l degrabă pe concurentul său, Savantul stângaci, timid, sincer.

umbra de evgheni Schwartz

Pe tabla de şah răsărită la mijloc de scenă, printre pionii supradimensionaţi vor evolua unele dintre personaje, cu precădere Ministrul de Finanțe și Primul Ministru, cei care pun la cale scoaterea din circuit a „intrusului”, a „oaspetelui nepoftit”. Ambii sunt costumaţi în piloţi (de curse?). Ministrul de finanțe – ca și partenerul lui guvernamental – este, de fapt, un decrepit, cu pieptul plin de medalii câștigate, cel mai probabil, în lupte politice veroase. Are un mers șontâcăit și încovoioat, ce mai, o glorie apusă, dar care nu pare să conştientizeze neputinţa de a mai conduce „finansele”. Trebile statului apasă greu pe umerii bătrâni, el fiind un fel de Agamiță Dandanache gata să se dezintegreze. Extrem de amuzantă este scena în care Ministrul de Finanțe, însoțit de aghiotanții-umbre (se remarcă în mod deosebit Melinda Kántor și Vatány Zsolt) le cere acestora să-i „fabrice” anumite poziții din ce în ce mai hazlii: poziția de extremă-încântare, de extremă-concentrare etc. Unele scene din prim-plan au ca fundal gimnastica alambicată a corului celor șase năluci întunecate – Júlia Laczó, Zsuzsanna Vass, Alpár Fogarasi, Csaba Marosán – sugerând pe tot parcursul spectacolului jocul de-a imaginarul și realitatea. Constrâns să semneze un pact mefistofelic, Savantul eliberează Umbra. Dublul devine independent, conducând de acum încolo lumea. El o cucerește pe prințesă, escaladează treaptă cu treaptă ierarhia puterii, transformă lumea într-un deșert roșu: comunismul devine atotputernic. Şi într-o imagine desprinsă parcă din Dictatorul lui Chaplin, uzurpatorul încoronat îşi odihneşte braţul, obosit de greutatea sceptrului, pe sfera reprezentând globul pământesc.

umbra

Figura lui Balázs Bodolai conferă Savantului un aer de ingenuitate tocmai potrivit pentru a se lăsa hărţuit din toate părţile, dar, totodată,  şi de a-şi pune întrebări deloc la îndemână: ce se întâmplă cu noi când nu mai știm cine suntem, când personalitatea noastră este pe punctul de a intra într-un proces de aneantizare? Rolul Umbrei, complex și dificil este remarcabil interpretat de Ferenc Sinkó. Cu o plasticitate corporală ieșită din comun, el reuşeşte să imprime personajului „inconsistenţa” necesară pentru a-l face credibil. Se insinuează cu mişcări de felină parșivă pe urmele prăzii sale şi doar prin rostirea formulei magice „la locul tău, umbră”, Savantul reuşeşte să-i scape din gheare. Pietro, hangiul – Attila Orbán, tatăl Annunciatei construieşte un personaj frust, bolovănos şi în acelaşi timp mârşav, atunci când interesele comunităţii o impun. Pandantul lui este Caesar Borgia, jurnalistul – András Buzási. Actorul face din personajul său tipul spionului profesionist, dar și al celui care doreşte mereu să pară mult mai mult decât este. Anunnciata – Éva Imre şi Prinţesa – Rita Sigmond, cele două iubiri ale Savantului, îşi gândesc personajele, prima concentrându-se pe candoarea iubirii sincere şi loiale, iar cea de-a doua, reuşind să creioneze o demoazelă găunoasă, capricioasă şi ifosativă. Cîntăreaţa Jiulia Giulli capătă în interpretarea Andreei Vindis figura unei dive – frumusețea și distincția actriței făcîndu-se din nou remarcate –, urmărită de avansurile insistente ale unui bătrân decrepit. Prim-ministrul lui Loránd Farkas este un om cu mare greutate, cu responsabilităţi multiple; funcţia îi impune acest lucru şi el se achită cu demnitate comică de îndatoriri.

De sub o căciulă cu urechi clăpăuge și sprâncene stufoase supradimensionate, Gábor Viola este greu de recunoscut în rolul Doctorului, singurul personaj dispus să-l scoată din încurcătură pe Savant. De o remarcabilă capacitate de transformare dă dovadă şi Loránd Váta în Ministrul de Finanţe. Maşinărie demult nefuncţională, el se deplasează ca o marionetă (aproape) dezmembrată existând pericolul ca dintr-o clipă în alta, „piesele” din care este alcătuită să zboare în toate direcţiile.

umbra 3

Fotografii din spectacol de István Biró

Scenografia Carmencitei Brojboiu se înscrie într-o estetică suprarealistă, cu inflexiuni din expresionism, urmând întrutotul gândul regizorului, din colaborarea lor rezultând acest bizar, ciudat părăsind obişnuitul. Pe aceleaşi coordonate se înscrie şi coregrafia semnată de Lóránt András, cu rol esenţial în spectacol.

Dincolo de situațiile comice create, din spectacolul lui Niky Wolcz răzbate o undă de neliniște, insinuându-se treptat în sufletul spectatorului, născând întrebări. Oare ce poziție adoptăm atunci când ne confruntăm cu partea întunecată din noi? Reușim să-i ținem piept sau pornirile și dorințele eului nostru inconștient își arată chipul hidos, răsfrînt ca într-o prismă, multiplicându-se? De meditat.

Vezi și: Logodnicii din provincie, cronică de teatru de Eugenia Sarvari

eugenia sarvari

Eugenia Sarvari

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru   

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAdelbert von Chamisso Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl,balazs bodolai,cronică de teatru rtr,dublul dostoievski,eugenia sarvari,hoffmann,motivul dublului,Niky Wolcz,omul invizibil,teatrul maghiar de stat cluj,umbra de evgheni schwartz
Cronică de teatru de EUGENIA SARVARI Stagiunea 2015–2016 de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj s-a deschis pe 6 septembrie 2015 cu spectacolul Umbra de Evgheni Schwartz, în regia lui Niky Wolcz, avanpremiera având loc în 24 iunie 2015. Acest spectacol completează experimentele cu privire la avangarda rusă, cum...