Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

avarul sf gheorghe cronica de teatru tv

cronica de teatru tv siglaPe 23 mai 2017 s-au împlinit șaizeci de ani de la prima preluare tv a unui spectacol de teatru. Se întâmpla, mai exact, în 23 mai 1957, când a fost teledifuzată piesa ”Ziariștii” de Al. Mirodan. În cinstea acestei aniversări, TVR 2 a programat pentru luni, 22 mai 2017, montarea piesei ”Avarul”, în regia lui Bocsárdi László, preluare de la Teatrul Maghiar ”Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe. Regia tv a fost semnată de Dominic Dembinski. Cu siguranță Teatrul românesc se poate mândri cu multe spectacole valoroase, demne de a fi transmise, sau retransmise, cu prilejul acestei aniversări, dar ”Avarul” lui Bocsárdi s-a putut, totuși, urmări foarte bine și de către publicul vorbitor de limbă română grație subtitrării.

Moliere Avarul Sf Gheorghe

Se cuvine a fi remarcată, și în acest caz, viziunea unui regizor contemporan asupra unei piese clasice, care, trebuie să recunoaștem, este una cel puțin interesantă. Ea are meritul de a ne demonstra cât de actuală poate fi societatea zugrăvită de Molière. Producția s-a remarcat la ediția a XXIII-a a Festivalului Național de Teatru, 2013, ca fiind o ”adaptare inteligentă la contemporaneitate”, alături de ”Pescărușul” de Cehov, în regia lui Yuri Kordonsky, ”Năpasta” de Caragiale, în regia lui Radu Afrim și ”Un tramvai numit dorință”, regia Andrei și Andreea Grosu. ”Am căutat să construim un limbaj teatral contemporan prin care această capodoperă să reușească nu numai să ne amuze, dar în același timp să ne și șocheze” – spunea Bocsárdi László. Ceea ce a și reușit pentru că, pe lângă vestimentația modernă a personajelor, Harpagon apare în echipament de sport uzat și face exerciții pe o bicicletă de fitness!, decorul minimalist, format din panouri albe glisabile, punga de plastic plină cu medicamente, din care personajul principal își administrează greșit o pastilă – ni se sugerează și ce fel de pastilă de vreme ce-i provoacă o  erecție! –, în final actorul care-l întruchipează pe Harpagon, Tibor Pálffy, părăsește scena, spre public, gol, după ce își aruncă toate hainele, cerându-i lui Anselme (László Szakács) o costumație completă, în schimbul renunțării la pretențiile sale privind căsătoria cu Marianne (Ágnes Benedek).

avarul-sf-gheorghe

Dar să ne amintim puțin povestea. Acțiunea se petrece la Paris, comedia satirică în cinci acte a dramaturgului francez Molière a avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal. Autorul satirizează obiceiurile și viciile societății burgheze din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, sancționând în special avariția, dar și înfumurarea, ignoranța, gelozia, ipocrizia și ipohondria, păcate frecvente ale celor din clasele privilegiate, dar nu numai. Atunci ca și acum! Personajul cel mai vizat este Harpagon, tatăl lui Cléonte și a Élisei, ambii ajunți la vârsta căsătoriei. Un zgârcit care își ascunde comoara, îngropând-o în grădină, își înfometează servitorii, amână mereu să-i plătească, aceștia ajungând să umble numai în zdrențe, obligându-i să-și ascundă găurile din îmbrăcăminte atunci când servesc musafirii la masă, își chinuie propriii copii cu tot felul de lipsuri, dar care nu renunță la dorința de a fi iubit, considerând aceasta o condiție esențială pentru ceilalți. Ba mai mult, socotește că  se cuvine să o ia de soție pe Marianne, tânăra și frumoasa fiică a unei văduve sărace, care locuiește în apropiere, crezând cu tărie că aceasta l-ar putea iubi. De Marianne este însă îndrăgostit în taină Cléonte, fiul său, care, nebănuind intențiile tatălui, o convinge pe sora sa, Élise, să-i devină aliat în încercarea de a obține încuviințarea părintească pentru căsătorie. Élise este și ea îndrăgostită. De Valère, fiul pierdut al unei familii bogate, care își căuta părinții atunci când a cunoscut-o pe Élise, dar care, de dragul ei, a intrat în slujba lui Harpagon, ascunzându-și identitatea. Cu toate că dragostea le este împărtășită, ambii frați sunt conștienți că tatăl lor nu le va permite să se căsătorească cu cei pe care-i iubesc, pentru că Marianne și Valère nu sunt bogați. În ceea ce privește viitorul copiilor săi, Harpagon are propriile-i planuri: Cléonte se va căsători cu o văduvă bogată, în vreme ce Élise îl va lua de soț pe bătrânul Anselme, un personaj cu o înfloritoare situație materială, care nici nu cere zestre. Țesăturile de intrigi, de o parte și de alta, nasc tot felul de încurcături, culminând cu furtul casetei de bani din grădină de către valetul lui Cléonte, pentru a-și ajuta tânărul stăpân să se însoare cu aleasa inimii, și descoperirea, din final, că Anselme este tatăl pierdut atât al lui Valère cât și al Mariannei. În fața generozității bătrânului fericit că și-a regăsit copii, dar și a recuperării casetei cu bani, Harpagon cedează și, lipsit de orice cheltuieli, alegându-se și cu un rând de haine noi, este de acord cu cele două căsătorii.

Avarul Foto Barabas Zsolt

Foto: Barabas Zsolt

Tipologia avarului este o temă foarte prezentă în literatura lumii, încă din antichitate și până în epoca modernă, ”Avarul” lui Molière considerându-se a avea rădăcini în comediile antice ale lui Plaut, părintele teatrului roman preclasic. Chiar dacă prin zugrăvirea moravurilor societății, ale vieții de familie, piesele lui Molière se apropie de latura tragicului, ele sunt totuși comedii, în care comicul de caractere se împletește armonios cu comicul de situație. Pe această ”împletire” mizează regizorul Bocsárdi László, în încercarea de a demonstra actualitatea piesei clasice. În fond tema nu este nici pe departe epuizată, înnoirea personajelor, în sensul adaptării costumelor și a recuzitei la societatea modernă, nu afectează deloc mesajul original, chiar putem spune că îl reconfirmă. În plus, pentru a amplifica acest mesaj, regizorul renunță și la decor, punând accentul pe jocul actorilor, dar și pe crearea unor momente cu adresă directă la public. Un public care a lipsit cu desăvârșire în varianta televizată, actorii adresându-se unei săli cu toate scaunele goale. Dar piesa a fost jucată și cu sala plină, așa cum spuneam, ea a fost remarcată și la FNT în 2013. Oricum, decorul minimalist – pereții simpli, albi, care se glisează, dezvăluind trei spații la fel de goale; doar ultimul, cel care sugerează grădina, aduce în plus o oglindă, și o statuie amintind de Venus, la picioarele căreia sunt ascunși banii lui Harpagon – este o metaforă mai mult decât sugestivă pentru tematica piesei. În ceea ce privește intenția de a șoca, prin momentele amintite deja, nu cred că ar mai fi ceva de adăugat. Poate doar faptul că, deși în discrepanță cu un text clasic, respectivele secvențe nu au căzut, totuși, în vulgaritate.

Imagine Avarul bocsardi zsolt

Tibor Pálffy a expus un Harpagon foarte dezinvolt și dezinhibat, un personaj extrem de maleabil, care trece cu ușurință de la o stare la alta, unele de un comic fulminant, ca acelea în care imită imaginea și gesturile unor vedete internaționale, trimiteri discrete și evident ironice, dar cu atât mai încărcate de haz. De altfel, toți actorii acestui spectacol merită aprecierii pentru felul în care și-au interpretat personajele. Aceștia au fost: Dezső Derzsi în Cléonte, Ferenczi Pál în Élise, László Mátray în Valère, Ágnes Benedek în Marianne, László Szakács în Anselme. În alte roluri i-am putut vedea pe: Zsuzsa Gajzágó, Kálmán Debreczi, Bence Kónya-Ütő, Gábor Erdei, József Nagy Lázár și Attila Diószegi. Decorul a fost realizat de József Bartha, iar costumele de Judit Dobre-Kóthay.

avarul-moliere

Dincolo de ce mi-a plăcut sau ce nu mi-a plăcut la acest spectacol, cred că ”Avarul” montat de Bocsárdi László la Sfântu Gheorghe rămâne un experiment reușit, o producție de referință printre propunerile de reinterpretare a operelor clasice.

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv 

Alte articole de Ani Bradea:

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

În octombrie se numără aniversările

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVÁgnes Benedek,al mirodan,ani bradea,Anselme,avarul,bicicletă de fitness,bocsardi laszlo,clasele privilegiate,cronică de teatru rtr,dominic dembinski,harpagon,László Szakács),moliere,opere clasice,plaut,radu afrim,Teatrul Maghiar ”Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe,Tibor Pálffy,un tramvai numit dorință,zgârcit,Ziariștii
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Pe 23 mai 2017 s-au împlinit șaizeci de ani de la prima preluare tv a unui spectacol de teatru. Se întâmpla, mai exact, în 23 mai 1957, când a fost teledifuzată piesa ”Ziariștii” de Al. Mirodan. În cinstea acestei aniversări, TVR 2 a...