Cronică de teatru de ALEXANDRA ARES

cronica papagalul mut

Trebuie să mărturisesc că am fost surprinsă de ideea directorului Teatrul Național din București, dl. Ion Caramitru de a-l invita pe cineastul Nae Caranfil (”Asfalt Tango”, ”Filantropica”, ”Restul e tăcere” etc.) să monteze un text propriu și că am așteptat acest debut dramaturgic și regizoral cu maximă curiozitate.

Nae Caranfil

Nae Caranfil. Foto: Florin Ghioca

Inițiativa s-a dovedit a fi genială. Premiera lui Nae Caranfil este un spectacol de o calitate atât de înaltă încât s-ar putea juca și mâine pe Broadway sau pe o scenă pariziană și londoneză de calibru, și chiar cred că ar fi o idee bună pentru autor să exploreze această direcție. Pentru cine nu știe, un spectacol de Broadway excelează în mod egal la toate capitolele – text, regie, scenografie, muzică și interpretare –este original, emoționant, aproape mereu amuzant și are obligatoriu mare priză la public.

Vlad Logigan, Raluca Petra, Marius Rizea

Vlad Logigan, Raluca Petra, Marius Rizea

Din punct de vedere dramaturgic, ”Papagalul mut” este o dramă istorică romantică cu elemente comice și stranii, specifice cineastului Caranfil, un tur de forță cum nu prea am mai văzut în dramaturgia românească contemporană, care nu duce lipsă de piese cu momente sclipitoare dar deseori inegale în execuție, cu lipsuri în caracterizare și emoție, cu exces de lozinci sau de elemente livrești și șchiopătând fie la capitolul poveste, fie la originalitate. Piesa pleacă de la istoria reală a unui spion francez, Charles d’Eon/Lia de Beaumont (Vlad Logigan) din secolul al XVIII-lea trimis la curtea țarinei Elisabeta (Raluca Petra) în travesti de femeie sub patronajul unui unchi cu sentimente contradictorii față de nepot/nepoată. Unchiul, un geolog scoțian, puritan și celibatar, numit Cavalerul Douglas (Claudiu Bleonț), este și povestitorul care încadrează narațiunea și împletește firele reale și imaginare ale poveștii.

Vlad Logigan, Miruna Bilei. Fotografii din spectacolul ”Papagalul mult” de Florin Ghioca. Sursa: TNB

Vlad Logigan, Miruna Bilei

Frumusețea acestui spectacol de două ore și jumătate, cu pauză, ține în primul rând de confluența dintre teatru și film și, în al doilea rând, de faptul că nu este grăbit, ci este lăsat sa se desfășoare, acumulând astfel o forță dramatică și o profunzime de negăsit la majoritatea pieselor de azi, decupate la sânge de majoritatea regizorilor contemporani ca să se încadreze în 70 de minute fără pauză.

Ca dramaturg, Nae Caranfil readuce în contemporaneitate procedeul qui pro quo-ului inventat în comedia antică greacă și en vogue în secolul XVIII, colorându-l cu ambiguitatea sexuală din lumea de azi, amintind-ne că de fapt aceasta există de când lumea. Scrisă într-un realism poetic care curge cu mare naturalețe, povestea de spionaj are în fundal tema perenă a seducției elementelor fringe, de periferie, ale sexualității, pe care cei virtuoși le reprimă în mod tragic, iar cei mai libertini și le asumă în diferite registre.

Spectacolul combină curgerea epică a filmului cu forța unor imagini teatrale pe rând rafinate, misterioase sau umoristice realizate cu sprijinul scenografiei versatile și monumentale a lui Dragoș Buhagiar, și a maestrului de scrimă Ionuț Deliu. Mi-a plăcut în mod special ilustrația muzicală pe care am avut surprinderea să constat că a fost făcută tot de Nae Caranfil, pentru că, spre deosebire de mulți ilustratori muzicali autohtoni care merg împotriva așa-zisului pleonasm auditiv, folosind accente contrapunctice disonante, muzica din ”Papagalul mut” susține captivant povestea, este amplă, epică, subtilă și învăluitoare.

De fapt, marca regiei lui Caranfil este chiar această inventivitate învăluitoare, lipsită de stridență. Toți actorii fac roluri de compoziție, care le vin ca o mănușă și în care par mai buni ca niciodată, pentru că sunt excelent scrise și regizate. Împrumutând din firescul jocului actoricesc de film, Caranfil ne ajută să redescoperim actorii Teatrului Național din București într-un mod mai autentic decât până acum, curățați de oxidarea exagerării teatrale, ceea ce îi face din nou proaspeți, aproape noi.

Vlad Logigan, Claudiu Bleonț

Vlad Logigan, Claudiu Bleonț. Fotografii din spectacol de Florin Ghioca. Sursa: TNB

Un regizor obișnuit ar fi căzut tentației de a caricaturiza, în special travesti-ul lui Vlad Logigan, și de a teatraliza excesiv iubirea neîmpărtășită și interzisă a lui Claudiu Bleonț, dar sub îndrumarea lui Caranfil ambii actori ne regalează cu schimbări de registru care impresionează prin naturalețe și autenticitate. Claudiu Belonț care ne-a obișnuit cu personaje diabolice, excentrice și larger than life ne surprinde cu un personaj vulnerabil, timid, pradă unor sentimente complexe care ne emoționează. Carismaticul Vlad Logigan joacă magistral cele două genuri, iar Raluca Petre face o țarină nimfomană antologică. Restul trupei este și ea în formă maximă.

”Papagalul mut” este steaua stagiunii curente de la TNB, un spectacol care nu trebuie ratat. Atât textul, cât și montarea ni-l dezvăluie pe Nae Caranfil ca pe un regizor și un dramaturg aflat în plină maturitate, un adevărat artist care excelează în teatru, ca și în film.

Următorul spectacol: 10 ianuarie 2019, ora 19.00, Sala Studio

Fotografii de la repetiții și distribuție:
http://www.tnb.ro/ro/papagalul-mut-istorii-aproape-adevarate-despre-un-spion-aproape-uitat#tabs-1

Alexandra Ares

Alexandra Ares este autoarea, cel mai recent, a monografiei Sam Shepard, rebelul rigorii mortale la Editura Tracus Arte. Este o scriitoare romano-americană, romancier premiat în SUA, dramaturg, critic și analist politic cu un doctorat în Teatru American Contemporan la UNATC și studii post-universitare în Relații Internaționale și Politică Economică Globală la London School of Economics.

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUclaudiu bleonț,cronică de teatru rtr,nae caranfil,Papagalul mut,teatrul national din bucurești
Cronică de teatru de ALEXANDRA ARES Trebuie să mărturisesc că am fost surprinsă de ideea directorului Teatrul Național din București, dl. Ion Caramitru de a-l invita pe cineastul Nae Caranfil (”Asfalt Tango”, ”Filantropica”, ”Restul e tăcere” etc.) să monteze un text propriu și că am așteptat acest debut dramaturgic și...