Cronică de teatru radiofonic de DOINA PAPP

cronica de teatru radiofonic de doina papp revista teatrala radio

Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, regia artistică: Cristian Munteanu, 1976

sigla cronica de teatru radiofonicVara când teatrele sunt în vacanță, cronicarul dă buzna mai abitir ca oricând la Teatrul radiofonic. Și uite așa a ajuns și subsemnata să reasculte o înregistrare din 1976 a piesei Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, în regia lui Cristian Munteanu, cu o distribuție magistrală.

Acest regal feminin care a adunat pentru un banchet al muzelor tot ceea ce avea mai grozav la vremea aceea teatrul românesc, mi s-a părut a fi și una dintre cele mai puternice interpretări ale celebrei piese a poetului revolutionar Lorca. Fiindcă, fiecare la locul ei, actrițele distribuite cu o intuiție perfectă de regizor, au creat portrete de neuitat femeilor din această piesă fără bărbați, menită să ilustreze o mentalitate unică și ea, de despotism, din familia tradițională spaniolă, similară aceleia a catolicismului iberic și dictaturii franchiste.

f g lorca in 1934

Federico García Lorca în 1934

Mai întâi Olga Tudorache în rolul tiranicei Bernarda care-și terorizează cele cinci fete nemăritate cu ambițiile ei ipocrite de Mère Poule, în fond egoistă și fanatică, fals elitistă și bigotă. Un glas tăios dar armonios în acute ca și în grave, o rostire perfectă, îi fac statura inflexibilă, și chiar dacă nu o vedem îi intuim atitudinea semeață. Personajul exprimă astfel ceea ce a produs mai rău în comportarea spaniolului de rând autoritatea bisericii care a creat inchiziția, strivind libertatea și uneori viața supușilor. Cea dintâi sacrificată, Adela, pentru dragostea ei ilicită pentru Pepe Romano, are în Mariana Mihuț un portret splendid, atașant, care trece de la suavități adolescentine în evocarea sentimentelor de iubire la tonuri categorice în disputa cu surorile și sfârșește într-un strigăt sfâșietor care îi anunță sfârșitul tragic. Încearcă să-i opună aspirațiile lor de candidate la căsătoria cu același Pepe Romano, bărbatul nevăzut, idealul masculin și speranța de libertate a tuturor femeilor din casa Bernardei, Angustias și Martirio.

distributie casa bernardei alba lorca teatru radiofonic

Gina Patrichi, cu poză resemnată de fată bătrână, mocnește totuși în accente de revoltă cum numai această actriță știe să le sugereze. Martirio în schimb, în interpretarea Valeriei Seciu, devine un personaj plin de contradicții. Când îi fură de sub pernă Angustiei tabloul lui Pepe producând o adevărată dramă în familie e naturală și încrezătoare în dreptatea ei. Devine lașă însă în clipa când partida pare definitiv câștigată de copilăroasa Adela. Valeria Seciu își contrazice aici într-un fel emploi-ul, ingenuitatea funciară, căutând să descopere în ambițiile vulnerabilei Martirio și o latură de pragmatism. Adela Mărculescu e Magdalena, mai rațională, un fel de resoneur al faptelor Bernardei la fel ca pacificatoarea Amalia interpretată bine măsurat de Lucia Mara și Poncia, care dintr-un alt unghi de vedere, al condiției ei sociale umile, comentează ambițiile pretinsei bogătașe în casa căreia slujește. Interpretată de Ica Matache, Poncia e omniprezentă, element de stabilitate, mai ales că actrița deține secretul interpretării realiste, veridice. Dintr-un alt plan, în care autorul a proiectat imaginea decrepitudinii la care poate conduce modul de viață impus de Bernarda Alba ca exponentă a unui tip de societate patriarhală, închisă, autarhică, răzbate vocea inconfundabilă a Eugeniei Popovici, marea actriță a altei generații, întruchipând-o pe bunica, cea cu mințile rătăcite și dreptul la adevăr atribuit tuturor nebunilor.

casa bernardei alba de lorca teatru radiofonic

Condusă cu mână sigură de Cristian Munteanu, această distribuție de zile mari autorizează o viziune originală asupra acestei capodopere a dramaturgiei moderne, concurând cu versiuni ilustre ale teatrului românesc actual, de la cea a lui Felix Alexa, de la Teatrul Național, cu Florina Cercel în rolul titular și până la remixul esențializat de Radu Afrim în variantă de teatru-dans, de la Teatrul din Sfântu Gheorghe. Model de adecvare la subiect înregistrarea din 1976 excelează și prin modul în care e prelucrat sunetul (ing. Tatiana Andreicic), precum și prin muzica lui Timuș Alexandrescu, discretă, vibrantă, punctând memorabil acțiunea, nodurile dramatice. Acuratețea înregistrării transmite ascultătorului intențiile exacte ale interpreților, într-o armonie sonoră păstrată și astăzi intactă.

O realizare pentru toate timpurile, prin care teatrul radiofonic participă, iată, la bucuriile noastre de spectatori.

tnr-logoCasa Bernardei Alba de Federico García Lorca. Traducere de Cicerone Theodorescu. Adaptare radiofonică de Eugenia Ţundrea. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Olga Tudorache, Eugenia Popovici, Gina Patrichi, Adela Mărculescu, Lucia Mara, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Ica Matache, Eugenia Bosânceanu, Victoria Mierlescu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Timuș Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare difuzată în premieră în 5 iulie 1976. Redifuzată duminică, 10 august 2014, la ora 0.30 și, în reluare, la ora 13.15, în seria „Mari spectacole”, la Radio România Cultural.

Fragment din spectacolul Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca

doina papp

Doina Papp

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi și: Irina, regina de Doina Papp

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic de Răzvana Niță

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICadela,adela mărculescu,casa bernardei alba,catolicism,cristian munteanu,cronica de teatru radiofonic de doina papp,doina papp,gina patrichi,ica matache,inchizitie,lorca,mari actrițe,mariana mihuț,mere poule,olga tudorache,pepe romano,poezie spaniola,regal feminin,rtr,teatru sapniol,timuș alexandrescu,valeria seciu,voci fminine
Cronică de teatru radiofonic de DOINA PAPP Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, regia artistică: Cristian Munteanu, 1976 Vara când teatrele sunt în vacanță, cronicarul dă buzna mai abitir ca oricând la Teatrul radiofonic. Și uite așa a ajuns și subsemnata să reasculte o înregistrare din 1976 a piesei Casa Bernardei...