Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

cronica-fetita-soldat-tnb

O fetiţă de nouă ani, Ami, orfană de mamă, cu un tată recăsătorit care a ales să trăiască într-o altă familie, este crescută de o bunică bătrână şi bolnavă. Valorile pe care bunica i le transmite copilei sunt cele pe care orice bun părinte ar trebui să le dea mai departe: corectitudine, sinceritate, asumarea răspunderii pentru cele spuse ori făcute. Lumea săracă şi relativ izolată în care trăieşte fetiţa este, prin ochii ei, o lume fascinantă, în care totul este posibil, în care poţi inventa orice pentru a fi fericit. Tocmai de-aceea, micuţa se visează o fetiţă-soldat care-şi construieşte o armată de soldăţei meniţi să-i ocrotească şi însănătoşească bunica.

cristiana-juncu-fetita-soldat

Imaginaţia şi creativitatea fetiţei sunt dublate de o maturitate şi-o înţelepciune precoce: acelea că nimic pe lume nu poate modifica stările de fapt. Iluzia fericirii dată de poveştile pe care şi le creează Ami este dublată de bucuria acesteia de a fi în compania celei care-o creşte. Până se ajunge la punctul terminus, inevitabil: moartea bunicii…

Textul Michaelei Michailov are ceva din candoarea poveştii Micului Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry: planeta din piesa ei este micul apartament în care trăieşte fetiţa-soldat, călătoriile lui Ami la grădiniţă, la şcoală şi la vecini sunt unele intergalactice pentru că aceasta le pare o străină celor din jur.

Spectacolul Fetiţa-soldat de Michaela Michailov, cea mai recentă premieră din programul 9G propus de Centrul de Cercetare şi Creaţie Ion Sava din cadrul Teatrului Naţional Bucureşti „I. L. Caragiale”, este o mare reuşită: pe de-o parte datorită textului dinamic, scris cu un umor amar pe care ni-l propune autoarea; pe de-altă parte, măiestriei cu care tânăra echipă gândeşte lumea de bucurii din ochii protagonistei.

fetita-soldat-cristiana-juncu

Scenografia realizată de surorile Bianca şi Sabina Veşteman subliniază poezia şi empatia pe care le transmite textul de tip monolog. Cele două reconstruiesc o lume pierdută într-un apartament de bloc. Acolo orice obiect are rolurile sale prin funcţiile iniţiale şi prin cele date de joaca fetiţei-soldat. Fiecare piesă de pe scenă se transformă într-un personaj care prinde viaţă prin joc şi joacă.

Muzica originală scrisă de Bogdan Balea ne emoţionează şi ne pune pe gânduri, iar regia Silviei Roman întregeşte cu succes spectacolul care are o durată de aproape 90 de minute dar în care nu ai timp să te plictiseşti. Măiestria regizoarei constă în modul în care a ghidat întreaga punere în scenă: nimic nu este artificial sau forţat, nimic nu este inutil sau nelalocul lui. Despre Silvia Roman vom mai auzi şi sper că va monta cu succes spectacole din dramaturgia clasică; poate un Molière, de ce nu?, sau chiar o repunere în scenă a Micului Prinţ

fetita-soldat-2-cristina-juncu

În finalul acestei analize teatrale sunt încântată să vă mărturisesc faptul că spectacolul Fetiţa-soldat nu ar fi o realizare demnă de scena Naţionalului bucureştean fără interpreta lui Ami: Cristina Juncu. Sunt convinsă că va fi o stea a scenei româneşti. De multă vreme nu am văzut o actriţă cu un registru de interpretare atât de bogat: versatilă în tonalitate, cu o mimică ieşită din comun, cu energii care trec scena şi-i îmbrăţişează pe spectatori, Cristina Juncu are de-acum propriul ei drum. Sunt multe tinere actriţe bune şi foarte bune, dar Cristina Juncu este cu totul specială: ştie să transmită publicului un val de emoţii folosindu-şi gândurile şi stările. (Distribuţia din spectacol este una dublă, cealaltă interpretă a lui Ami se numeşte Silvana Mihai şi am înţeles de la alţi colegi că, de asemenea, face un rol foarte bun. Iar spectacolul este complet prin contribuţia pe care i-o aduce vocea marii actriţe Mariana Mihuţ, interpreta bunicii).

fetita-soldat-mihaela-michailov

Cristina Juncu în Fetița-soldat. Fotografii de Florin Ghioca. Sursa foto: TNB

În cazul în care, cei din generaţia 35+ simţiţi nevoia să vă reîntoarceţi în copilăria urbană şi la memoriile legate de bunici, vă invit să vizionaţi Fetiţa-soldat de Michaela Michailov. Veţi simţi în nări mirosul de cozonac, iar în gură, gustul dulceţii de vişine.

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

Tartuffe, portretul unui necunoscut, cronica discului de teatru radiofonic

„Biografii, memorii”: Maria Rosetti, reportaj

Ultima cafea cu Iuliu Maniu, reportaj

Chiar suntem ultimii cinci… spectatori?, cronică de teatru

„Motanul încălțat” pentru întreaga familie, reportaj

O poveste (şi) despre tatăl meu, reportaj

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcristina juncu,cronică de teatru rtr,fetita-soldat cronica,mariana mihuț,mihaela michailov,mirela nicolae,silvana mihai
Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE O fetiţă de nouă ani, Ami, orfană de mamă, cu un tată recăsătorit care a ales să trăiască într-o altă familie, este crescută de o bunică bătrână şi bolnavă. Valorile pe care bunica i le transmite copilei sunt cele pe care orice bun părinte...