de MIRELA NICOLAE

cartea de teatru cronica mirela nicolae tovarasul de  lupta caragiale alexandru purcarus

Alexandru Purcăruş, „Tovarăşul de luptă” Caragiale. Aniversarea lui nenea Iancu din 1952, Editura Nomina, 2013; ediția a II-a, 2015

Imaginaţi-vă că trăiţi în anul 1952, în plină epocă stalinistă, în care Tătucul Popoarelor este în tot şi în toate prin reprezentanţii săi: activiştii şi politrucii de partid.

Imaginaţi-vă că de şapte ani, aproape toată cultura este sistematic distrusă, apoi (ce-a mai rămas din ea) confiscată de un grup de „tovarăşi de bine” care-i rescrie sensurile şi înţelesurile.

epoca stalinista literatura

Știu. Nu vă puteţi imagina, deşi multe analize care s-au făcut după 1990 fac referire la acea cultură şi la lumea ei. Specialiştii au încercat să înţeleagă atitudinea duplicitară a unor cărturari în relaţia cu sistemul. Motivele pentru care scriitori, critici de marcă precum Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, George Călinescu au pactizat cu ideologia comunistă pot fi nenumărate: de la mercantilismul nelimitat până la frica de puşcărie ori autoiluzia gonflată că, prin compromisul lor politic şi ideologic, îi pot salva de la închisoare pe mii de confraţi.

centenarul caragiale posta romana 1952

Macheta timbrului de 55 bani, „Centenarul I. L. Caragiale”, Poșta Română, 1952. Machetator: Oswald Adler

Confiscarea de către Republica Populară Română a lui I. L. Caragiale s-a desăvârşit în acest an fatidic 1952, la aniversarea centenarului nașterii sale.

În perioada care a urmat războiului, mulţi scriitori şi artişti de geniu au fost revendicaţi de „comunişti”. Caragiale nu face excepţie iar azi, recitind interpretările stilistico-literare ale sus-menţionaţilor, te-apucă deopotrivă râsul şi mila.

Râsul îţi vine pentru că întâlneşti fraze găunoase şi lipsite de sens în dezacord cu opera şi personalitatea marelui dramaturg:

„Sărbătorirea lui I. L. Caragiale e o dovadă că regimul nostru nu urăşte ca liberalii de altădată scriitorii, ci dimpotrivă îi cultivă şi-i venerează considerându-i oglinditorii istoriei şi tovarăşi în lupta pentru fericirea poporului.” (G. Călinescu, în Studii şi conferinţe cu prilejul Centenarului I. L. Caragiale, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1952). Da, da… Îl vedeţi deja pe nenea Iancu luptându-se la Gambrinus cu halbele de bere, cu cinzeaca şi cu toropeala Bucureştilor.

Bogdan Calciu Cu nenea Iancu la o bere desen in creion 2013

Bogdan Calciu, Cu nenea Iancu la o bere, desen în creion, 2013

Apoi: „Opera lui Caragiale constituie o gigantică şi luminoasă moştenire culturală a poporului nostru. Nemaifiind la discreţia criticilor burghezi, care s-o răstălmăcească după nevoile lor de clasă, declarând-o străină de sufletul poporului nostru, ea poate fi văzută azi în toată strălucirea ei, sub razele ştiinţei marxist-leniniste, a cercetării cu adevărat ştiinţifice.” (Mihai Beniuc, Viaţa şi opera lui Caragiale, ibidem). Remarcaţi lumina din fraze, din cuvinte? Cu adevărat orbitoare!

Mila te-apucă la gândul că generaţii precum a mea au fost nevoite să înveţe după asemenea „remarci”, chiar la trei decenii după aniversarea „memorabilului” centenar.

Mulţi dintre intelectualii care au rescris cultura, educaţia, artele în perioada 1945–1989, de voie sau de nevoie, au fost ulterior denigraţi, huliţi, marginalizaţi.

Tovarasul-de-lupta-Caragiale de alexandru purcarus

Tânărul cercetător Alexandru Purcăruş caută, la rândul său, o explicaţie pentru interpretările în cheie politică a momentelor, schiţelor şi pieselor lui Caragiale. Timp de trei ani, acesta cercetează arhivele din 1952, dar şi materiale publicate începând cu 1990. În final realizează un studiu interesant pe care îl publică în 2013, la Editura Nomina (reeditat în 2015). Jumătate din volumul său este o analiză pornind de la întrebările: De ce şi cum a fost posibil să fie „arestat” nenea Iancu şi transformat într-un aprig „tovarăş de luptă”? Cealaltă jumătate a cărţii include o selecţie a discursurilor publicate pe parcursul celor douăsprezece luni din anul cu pricina.

alexandru purcarus

Alexandru Purcăruş

Pentru un iubitor de teatru ca mine, studiul domnului Alexandru Purcăruş este unul util: mă ajută să fac acel exerciţiu de imaginaţie cvasi-masochistă şi să înţeleg astfel dorinţa nerostită a autorului ca acel an să nu se mai repete. Nici cu Caragiale, nici cu Eminescu sau Creangă ori cu cine mai doriţi dumneavoastră.

Studiul „Tovarăşul de luptă” Caragiale. Aniversarea lui nenea Iancu din 1952 mă face să îl iubesc şi mai mult pe creatorul lui Ghiţă Niţescu, al lui Niţă Ghiţescu, al tuturor Miticilor şi Zoicilor. Asta pentru că personajele sale nu sunt inventate, ci împrumutate niţel în literatură şi teatru. E drept că, în 1952, schimbaseră puţin garderoba…

Video de arhivă: 1952, Tovarăşul I. L. Caragiale (Centenarul Caragiale), Studioul „Sahia”

***

site centenar caragiale 2012Vezi: Portalul „Centenar Caragiale” 2012

 

 

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Vezi și: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj de Mirela Nicolae

Ora de educație teatrală de Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio Arhiva rubricii Cartea de teatru

costintuchilaCARTEA DE TEATRUalexandru purcăruș,bogdan calciu,caragiale la centenarul din 1952,cartea de teatru rtr,editura Nomina,mihai beniuc,mirela nicolae,proletcultism,„Tovarăşul de luptă” Caragiale. Aniversarea lui nenea Iancu din 1952
de MIRELA NICOLAE Alexandru Purcăruş, „Tovarăşul de luptă” Caragiale. Aniversarea lui nenea Iancu din 1952, Editura Nomina, 2013; ediția a II-a, 2015 Imaginaţi-vă că trăiţi în anul 1952, în plină epocă stalinistă, în care Tătucul Popoarelor este în tot şi în toate prin reprezentanţii săi: activiştii şi politrucii de partid. Imaginaţi-vă că...