Cronică de RĂZVANA NIȚĂ

cronica bal mascat opera nationala bucuresti

Bal mascat de Giuseppe Verdi, regia: Grischa Asagaroff, Opera Naţională Bucureşti 

O iubire care macină, consumă, pustieşte. O iubire tăinuită. O iubire interzisă pentru că ea ar însemna în primul rând trădarea unei prietenii bazate pe încredere şi devotament. Şi apoi o profeţie. Iar iubirea devine un blestem care aduce moartea. Spectaculos. În spatele măştilor. În plin bal mascat.

verdi un ballo in maschera

Ştirea atentatului asupra lui Napoleon al III-lea – eveniment ce a îngrozit Europa – a amânat cu un an premiera operei lui Verdi şi i-a schimbat oraşul-gazdă, din Napoli la Roma. Exista teama să nu se creeze un raport de similitudine între Napoleon şi eroul din Bal mascat. Or, atunci ca şi acum, lumea mergea la teatru ca să uite de realitatea cotidiană. Cu toate modificările pe care Verdi le-a acceptat cu greu, rezultatul rămâne o creaţie coerentă, modernă, impresionantă prin capacitatea de a sintetiza şi integra elemente ce ţin deopotrivă de Shakespeare şi de grand opéra, lovituri de teatru şi suspans, fatalismul profeţiei vrăjitoreşti, un asasin mascat în bal (braţul destinului), un erou inocent care moare pe nedrept şi apucă să îşi ierte ucigaşii. Profeţia se împlineşte pentru că la fel ca în tragedia greacă, odată provocată, soarta se încarcă de implacabil. Indubitabil, aşa cum însuşi regizorul german Grischa Asagaroff mărturisea, avem ”o poveste care transcende timpurile şi locurile”.

Bal-mascat_Paul Biuciuța Marea Dragoste

”Bal mascat”, ONB. Foto: Paul Buciuța/Marea Dragoste

Vedeta şi în acelaşi timp marea redută de cucerit este chiar partitura verdiană, ofertantă şi solicitantă atât pentru orchestră cât şi pentru solişti. Dirijorul Marcello Mottadelli spunea că după o minuţioasă şi tenace analiză a găsit o cheie de citire şi interpretare a acestei lucrări: ”Am descoperit două elemente diferite care funcţionează în contrast: linia melodică, un fel de laitmotiv prezent pe tot parcursul operei, foarte romantic, melodic şi pozitiv, şi contrapunto, care reprezintă latura negativă. Întreaga lucrare orbitează în jurul acestor doi poli diferiţi. […] Trebuie cântat foarte uşor, nu agresiv […], trebuie să se păstreze o diSciplină puternică în indicaţiile de frazare şi nuanţe.” Oricum rigurozitatea şi maniacalitatea pentru detalii sunt emblematice în cazul lui Giuseppe Verdi.

Bal mascat verdi ONB

Bal mascat este încă o deplină şi muncită izbândă a Operei din Bucureşti sub directoratul interimar al regizoarei Beatrice Rancea, un prilej de a ne întâlni cu solişti de excepţie (în varianta văzută de mine: Dario Di Vietri, Andrea Dankova, Lucian Petrean, Liliana Mattei Ciucă, Ramona Păun) şi de a admira o concepţie scenografică deopotrivă modernă, proaspătă, eficientă şi sugestivă. Spaţiul scenic se construieşte în jurul oniricului şi al conceptului de destin. Timpul este eroul principal, cu elementele-simbol: ceasul, ochiul, culoarea albastră = vis. Nu întâmplător, modul de lucru al scenografului Luigi Perego are ca punct de plecare muzica: ”Pentru că în muzică se regăsesc toate sugestiile necesare pentru conţinutul vizual”. Muzica lui Verdi e ”luminoasă şi volubilă, în comparaţie cu drama spectacolului care e întunecată”.

Andrea Dankova (Amelia)

Andrea Dankova (Amelia)

Ambianţa plastică este întregită de un light design (Gigi Sacommandi) concentrat pe interpreţi, dar şi pe alte puncte de interes din scenă. Lumina este o parte din poveste, ea dezvăluie, camuflează şi potenţează.

Concepţia regizorală este discret-seducătoare, fermă, învăluitoare, o verigă complementară a muzicii. Notabilă este şi contribuţia coregrafului Renato Zanella care construieşte un pasaj dansant pitoresc, în care întâlnim şi umor şi sarcasm şi un uşor burlesc, un cuceritor joc al măştilor centrat pe imaginea simbol a dualităţii masculin-feminin, o idee extrem de ofertantă şi creativ exploatată.

Ramona Paun Dario di Vietri Bal mascat

Ramona Păun (Oscar), Dario di Vietri (Riccardo)

Bal mascat e o producţie reuşită care dozează just ingredientele obligatorii unui succes de cursă lungă: romantism, surpriză, emoţie, umor, rafinament.

Următoarele spectacole: 20 aprilie 2017, 7 mai 2017, ora 18.30.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaOPERĂAndrea Dankova,Bal mascat,Dario Di Vietri,destin,drama shakespeariana,fatalism,Gigi Sacommandi,grand opéra,Grischa Asagaroff,Liliana Mattei Ciucă,lovituri de teatru,Lucian Petrean,Luigi Perego,Marcello Mottadelli,Napoleon III,opera,opera nationala bucuresti,profeţie,Ramona Păun,Renato Zanella,teatru liric,tragedie greaca,verdi
Cronică de RĂZVANA NIȚĂ Bal mascat de Giuseppe Verdi, regia: Grischa Asagaroff, Opera Naţională Bucureşti  O iubire care macină, consumă, pustieşte. O iubire tăinuită. O iubire interzisă pentru că ea ar însemna în primul rând trădarea unei prietenii bazate pe încredere şi devotament. Şi apoi o profeţie. Iar iubirea devine un...