de PUȘA ROTH

aniversare mircea albulescu pusa roth

Pe Maestrul Mircea Albulescu îl ştiu de când mă ştiu, întâi de la radio şi  televiziune, apoi de la teatru şi, după ani, l-am cunoscut personal. La început, Maestrul îmi zicea Rodica, amuzându-se când îi spuneam că nu mă cheamă aşa, iar el, pe sub sprâncene, afirma că este naşul şi să nu mai protestez. Probabil, este o formă de alint, pentru că Mircea Albulescu este pentru foarte mulţi, Naşul, evident, naşul spiritual. Cum poţi refuza tu, omul obişnuit, o asemenea tandreţe, atunci când marele actor micşorează cu un cuvânt distanţa dintre el şi tine? Lui Mircea Albulescu nu-i prea place să i se spună astfel, însă creaţiile sale artistice şi literare stau mărturie în acest sens.

mircea albulescu foto din vol poezie de teatru

Mircea Albulescu. Fotografie din vol. Poezie de teatru. Pușa Roth în dialog cu Mircea Albulescu, Cuvânt înainte, biografie artistică și postfață de Costin Tuchilă, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude”, 1, 2008

Nu cred că este necesar să reamintesc vreun rol dintre sutele de roluri pe care le-a interpretat, pentru că şi dvs., ca şi mine, aţi fost, cred eu, martori ai cel puţin unuia dintre rolurile sale, martori ai creaţiei sale, de-a lungul atâtor ani de când slujeşte scena teatrului românesc. Poate o să vă surprindă titlul Un zâmbet pentru un iris, dar această sintagmă defineşte, după părerea mea, relaţia unui mare om cu un alt om, tandreţea, frumuseţea şi respectul pe care le găseşti atunci când eşti implicat într-un proiect, în cazul nostru cartea Poezie de teatru. După mai multe emisiuni, interviuri realizate cu o ocazie sau alta, i-am propus Maestrului Albulescu să facem o carte, evident, una în care personajul principal să fie chiar domnia-sa. „Ce carte? O carte pentru mine, cu mine?”– a replicat surprins plăcut de această ofertă. După îndelungi parlamentări l-am convins şi am început dialogul. Am lucrat uşor, pentru că domnul Albulescu a luat în serios acest proiect.

Mircea Albulescu in Sângele de Horia Lovinescu

Mircea Albulescu în Sângele de Horia Lovinescu, regia: George Rafael, Teatrul „Nottara”, 1976. Fotografie din vol. Poezie de teatru. Pușa Roth în dialog cu Mircea Albulescu

Într-una dintre zile a trebuit să-l vizitez acasă pentru fotografii din arhiva personală. Atunci nu m-am dus singură, ci mi-am însoţit intenţia cu o floare, un iris, pe care i l-am dăruit Maestrului. Cînd am sunat la uşă, mi-a deschis, m-a privit lung, s-a uitat la iris, a zâmbit cu toată fiinţa, nu a spus nimic, a luat floarea şi a aşezat-o într-o vază din sufragerie. Nu am povestit această mică întâmplare până acum, fiindcă oamenii au tendinţa să spună că un bărbat nu primeşte flori. Nu ştiu dacă e aşa sau nu, dar eu am intrat într-o casă, casa unui mare artist, şi unui mare artist e obligatoriu să-i oferi o floare, măcar atunci când îi calci pragul casei. În plus, eu am căpătat un zâmbet sau, mai bine zis, florii mele i-a zâmbit Maestrul.

LA MULŢI ANI, MAESTRE!

 mircea-albulescu-pusa-roth-poezie-de-teatru

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

costintuchilaANIVERSAREaniversare mircea albulescu,fotografii mircea albulescu,mircea albulescu,mircea albulescu 80 de ani,poezie de teatru,pusa roth,sangele horia lovinescu
de PUȘA ROTH Pe Maestrul Mircea Albulescu îl ştiu de când mă ştiu, întâi de la radio şi  televiziune, apoi de la teatru şi, după ani, l-am cunoscut personal. La început, Maestrul îmi zicea Rodica, amuzându-se când îi spuneam că nu mă cheamă aşa, iar el, pe sub sprâncene, afirma...