Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru unchiul vanea spectacol craiova ani bradea revista teatrala radio

Continuă seria aniversară Cehov la TVR. Luni 20 iulie 2015, pe TVR 2, a fost difuzat spectacolul Unchiul Vanea, înregistrare de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol în anul 1990.

a-p-cehov-si-teatrul-modern-de-costin-tuchila-revista-teatrala-radio

A. P. Cehov (17/29 ianuarie 1860, Taganrog – 2/15 iulie 1904, Badenweiller, Germania)

În luna martie a fost programată reușita montare a regizorului Yuri Kordonski, realizată în coproducție cu Teatrul „L. S. Bulandra” în 2014, cu o viziune aparte a textului cehovian. Acolo personajele sunt izolate pe o insulă, sugerând astfel cumplita claustrare într-un destin din care, în general, personajele lui Cehov nu mai pot ieși. Am văzut atunci o distribuție de excepție care a schimbat, pe alocuri, imaginea pe care o aveam indusă de lectură, dar a și completat într-un mod fericit această imagine. La momentul acela nu am scris despre Unchiul Vanea a lui Yuri Kordonski, deși l-am văzut și la reluare. Azi, după ce am văzut și înregistrarea variantei teatrului din Craiova, simt nevoia unei paralele. Dar înainte se cuvin totuși câteva precizări.  

unchiul vanea editie 1902

A. P. Cehov, Unchiul Vanea, ediție din 1902, St. Petersburg

În 27 decembrie 1889, la Teatrul „Abramov” din Moscova, își avea premiera spectacolul Duhul pădurii, după piesa cu același nume de A. P. Cehov. Ecourile au fost mai mult decât modeste, iar criticile deloc favorabile, astfel că a fost retras după doar câteva reprezentații. Ceea ce însă poate fi considerat un eșec a fost, câțiva ani mai târziu, transformat într-un triumf. Cehov a rescris textul, transformând unele personaje, renunțând la altele, tăind în carne vie pasajele considerate excedentare, schimbând total finalul, din unul mai optimist în prima variantă în cel caracteristic, de-acum, pieselor sale: imaginea reală a vieții, plicticoasă cum e ea, cu deznădejdile și veșnicele ei renunțări și resemnări. Despre decizia sa marele dramaturg spunea: „În viața reală, oamenii nu se omoară, nu se spânzură, nu-și fac declarații de dragoste la tot pasul. Mănâncă, beau, pierd vremea și spun prostii. Asta trebuie să arătăm pe scenă, pentru că asta se întâmplă în realitate.” În consecință, în anul 1897, pe scena teatrelor rusești apare un nou spectacol după textul refăcut, de data asta și cu numele schimbat: Unchiul Vanea. Se bucură de un succes răsunător, în special în Odessa, Kiev, Nijni-Novgorod, mai rece primit totuși la Moscova, cu excepția unei părți a elitei culturale, explicația din partea lui Maxim Gorki fiind aceea că „Unchiul Vanea e un gen cu desăvârșire nou în dramaturgie, e un ciocan care lovește în căpățânile goale ale publicului.” De atunci spectacolul a fost mereu jucat pe scenele din întreaga lume, mari regizori întrecându-se în interpretarea textului cehovian.

program de sala unchiul vanea teatrul de arta moscova 1900

Unchiul Vanea, program de sală. Teatrul de Artă din Moscova, 1900, în regia lui V. I. Nemirovici-Dancenko şi a lui Constantin S. Stanislavski, care interpreta rolul Astrov. Premiera: 26 octombrie 1899.

Vanea (Ivan Petrovici) administrează împreună cu nepoata lui Sonia moșia rămasă moștenire de la mama fetei, sora lui Vanea. Un tip blând, bun, simplu, devotat, ascunzând cu amărăciune în suflet conștientizarea propriei ratări, pe care doar alcoolul o mai scoate din când în când la iveală. „Zi și noapte mă urmărește, ca o stafie, gândul că viața mea e pierdută pentru totdeauna. Trecut nu am, mi l-am irosit prostește pe fleacuri, iar prezentul e groaznic și stupid. Astea-s viața și dragostea mea. Unde să le pun, ce să fac cu ele? Sentimentele mele se duc fără folos, ca o rază de soare care bate într-o groapă. Și mă duc și eu…” Muncește alături de Sonia până la epuizare, pentru a trimite apoi tot profitul cumnatului său, profesorul Serebriakov, tatăl Soniei, recăsătorit cu tânăra și frumoasa Elena Andreevna. Toată familia, în frunte cu fosta soacră a profesorului, este vrăjită de personalitatea acestuia, mândră să contribuie la întreținerea vieții sale luxoase. O personalitate care se dovedește ștearsă, o nulitate politică, un personaj infatuat și găunos, fațete descoperite cu ocazia vizitei lui Serebriakov, însoțit de mai tânăra soție, la moșie. Prezența celor doi tulbură calmul vieții lipsite de evenimente a celor ce trăiesc la țară. Vanea și doctorul Astrov (prieten al familiei, cel care se irosește între paza pădurilor sale și îngrijirea bolnavilor de pe moșie, îndoindu-se de propria vocație) sestanislavski in rolul lui astrov 1899 îndrăgostesc de frumusețea și melancolia Elenei Andreevna. Aceasta le refuză avansurile, dar în final se va îndrăgosti la rândul ei de doctorul Astrov. Mereu nemulțumit, plângându-se de dureri mai mult sau mai puțin închipuite, terorizându-i pe toți cu insomniile lui, dând peste cap programul tuturor și rânduiala obișnuită, profesorul Serebriakov propune vânzarea moșiei pentru a-și permite o viață mai îmbietoare la oraș. Vestea îl scoate din sărite pe Vanea, care, exasperat, va trage cu pistolul în profesor, dar totul se termină cu bine, glonțul pierzându-se aiurea. În final Serebriakov și Elena Andreevna pleacă, dragostea dintre tânăra soție și doctorul Astrov va fi ucisă în fașă, aceasta hotărându-se să-și urmeze soțul. Sonia, îndrăgostită și ea dar fără speranță de doctor, se resemnează și rămâne să lucreze mai departe pe moșie, promițându-i tatălui său că lucrurile vor fi iar ca înainte: ea și unchiul vor munci iar banii obținuți îi vor fi trimiși lui la oraș. În acest fel, încă odată într-un text cehovian, mediocritatea triumfă, toți protagoniștii, marcați de înfrângere, consideră resemnarea ca fiind cea mai bună atitudine în fața loviturilor sorții. Cea care dă glas acestei acceptări este Sonia, căreia-i aparține ultima replică în cunoscutul ton fatalist-resemnat al personajelor lui Cehov (Mașa are o replică asemănătoare în finalul piesei Trei surori): „N-ai știut ce-i bucuria în viață, unchiule Vanea, dar mai ai răbdare puțin… Ne vom odihni… ne vom odihni…”

valer dellakeza unchiul vanea craiova 1989

Valer Dellakeza în Unchiul Vanea

imagini din spectacolul unchiul vanea craiova 1989

Foto 1: Natașa Raab (Elena Andreevna) și Diana Gheorghian (Sonia); 2: Valer Dellakeza (Unchiul Vanea) și Viorica Popescu-Mihail (Maria Voinițkaia) în spectacolul Unchiul Vanea, Teatrul Național din Craiova, regia: Mircea Cornișteanu, 1989. Sursa foto: revista „Teatrul”, anul XXXIV, nr. 9, septembrie 1989.

În 24 februarie 1989 Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova prezintă în premieră spectacolul Unchiul Vanea, în regia lui Mircea Cornișteanu. Foarte bine primit de public și de critică, acesta vine cu o distribuție conținând nume mai mult sau mai puțin cunoscute la acel moment: Valer Dellakeza, Natașa Raab, Diana Gheorghian, Tudor Gheorghe, Constantin Sassu, Iosefina Stoia, Lucian Albanezul, Viorica Popescu-Mihail.

Unchiul Vanea 1 Valer Dellakeza cronica de teatru tv ani bradea

Valer Dellakeza (Unchiul Vanea)

Revelația spectacolului a fost, fără îndoială, Valer Dellakeza în Unchiul Vanea. Cu siguranță este cel mai autentic Vanea jucat vreodată, și nu mă refer aici la faptul că personajul lui Cehov avea aproximativ aceeași vârstă cu actorul, ci mai ales la faptul că el este așa cum mi l-am imaginat pe unchiul Vanea citind piesa. Părerea aceasta a fost exprimată de mulți spectatori și cronicari ai vremii, ba mai mult, în numărul din septembrie 1989 al revistei „Teatrul”, număr care se ocupă pe parcursul mai multor pagini de succesul acestei premiere, Carmen Firan povestește o întâmplare reală din viața lui Valer Dellakeza, după ce l-a jucat pe Unchiul Vanea: „În holul Teatrului Național din București, cu ocazia unui turneu al craiovenilor, se afla Valer Dellakeza, spectator în acea seară, și dintr-un grup am auzit exclamația: Uite-l pe Unchiul Vanea!”

Unchiul Vanea 2 Valer Dellakeza

Rolul i se potrivește ca o mănușă blândului, bunului, tristului și emotivului actor, atribute pe care i le atribui cu ușurință doar văzându-l și care corespund întocmai cu însușirile pe care Cehov le-a gândit pentru personajul său. Statura sa robustă, dar care emană totuși duioșie, îl face să pară coborât din lumea personajelor cehoviene, din pădurile de mesteceni, livezile de vișini, din calmul și izolarea vieții rusești de la țară. S-a spus că Unchiul Vanea e cel mai frumos personaj al lui Cehov Afirmația, desigur, deschide calea polemicilor și argumentărilor. Dar, cu certitudine, în Unchiul Vanea se regăsesc majoritatea „ingredientelor” care intră în compoziția personajelor cărora marele dramaturg le-a dat viață: obsesii, teamă, nehotărâre, dezamăgire, zbucium interior, gesturi disperate. Și da, este corect spus le-a dat viață, ele trăiesc prin actorii care le-au interpretat și le vor interpreta de-a lungul timpului, dintre care unii se vor alege cu etichete pe viață, cum este și cazul lui Valer Dellakeza.

horatiu malaele

Horațiu Mălăele în Unchiul Vanea, regia: Yuri Kordonski, Teatrul „Bulandra” din București, premiera: 12, 13 mai 2001

În spectacolul Teatrului „Bulandra” Unchiul Vanea este interpretat de Horațiu Mălăele. Recunosc, mi-a plăcut mult jocul său, exuberanța, felul oarecum atipic de a fi Vanea. Unul gălăgios, mai mult exteriorizându-se decât interiorizându-și trăirile, colorând într-un fel aparte personajul, o viziune a lui Yuri Kordonski care diferă de cea care ți se dezvăluie citind textul original. Și totuși asta nu afectează, nu dezamăgește spectatorul, ba din contră, noua versiune încântă, provoacă și-ți spui că, uite, Vanea poate fi și altfel decât ți l-ai imaginat, fără să-l iubești mai puțin, ba mai adăugându-i simpatie. Cu toate astea, comparând cele două producții, spun doar atât: Unchiul Vanea cel adevărat, al lui Cehov, e la Craiova!

Mariana Mihuț

Mariana Mihuț în Unchiul Vanea, Teatrul „Bulandra” din București

Pentru echilibrarea balanței vine personajul Marianei Mihuț, de la „Bulandra”, dădaca bătrână căreia interpretarea de excepție a actriței i-a conferit o strălucire aparte. Gândit ca un rol secundar, în jocul Marianei Mihuț el devine o lume în sine, un destin complex ce pare separat de al celorlalte personaje, dar aparținând și integrându-se în destinul colectiv. Strălucire care-i lipsește personajului omolog de la Craiova.

Unchiul Vanea 4 Diana Gheorghian

Diana Gheorghian în spectacolul Unchiul Vanea, Teatrul Național din Craiova

Cele două Sonii însă mi-au plăcut în egală măsură. În viziunea regizorului Mircea Cornișteanu, Sonia este Diana Gheorghian. Autentică, transmițând un plus de adâncime a trăirii care-i sporește forța dramatică, joacă admirabil rolul ființei sacrificate, trădată de propria-i sensibilitate și condamnată să muncească pentru a uita, refuzându-și cu încăpățânare dreptul la fericire.

Unchiul Vanea 5 Natasa Raab

Natașa Raab

Tot în spectacolul de la Craiova Natașa Raab este Elena Andreevna, frumoasa soție a profesorului Serebriakov, interpretat de Constantin Sassu. Rolul este jucat cu mult farmec de către tânăra actriță a cărei frumusețe sporește starea de tulburare pe care personajul o exercită, atât de intens receptată de către Ivan Petrovici și doctorul Astrov. Reușita interpretării se datorează atât farmecului și eleganței artistei cât și alegerii regizorului care a văzut în Natașa Raab reflectarea psihologiei personajului cehovian. În rolul doctorului Astrov l-am văzut pe Tudor Gheorghe, cel puțin la fel de talentat ca actor pe cât este de cunoscut cântăreț și compozitor, interpretându-și cu mult șarm și dezinvoltură personajul.

Unchiul Vanea 3 Natasa Raab si Tudor Gheorghe

Natașa Raab și Tudor Gheorghe. Sursa foto: TVR.

Văzând înregistrarea Unchiului Vanea de la Craiova, regizat de Mircea Cornișteanu, la câteva luni după ce am revăzut adaptarea pentru televiziune a spectacolului de la „Bulandra”, în viziunea lui Yuri Kordonski, pot afirma că orice variantă a unui spectacol trebuie privită cu maximum de atenție. Și asta în primul rând pentru că pot apărea oricând surprize, interpretări fabuloase ale textului, noi estetici teatrale, dar și pentru că s-ar putea să realizezi, cu ajutorul viziunii regizorale, că subtilitatea marelui scriitor depășește puterea de înțelegere a cititorului la o simplă lectură. S-a afirmat dintotdeauna că piesele lui Cehov sunt lente, lipsite de acțiune, personajele lui trăiesc somnolent, într-o mediocritate pe care și-o asumă și o îndură, în scene de viață banale, trecând mereu pe lângă fericire, dar iată că în lumina reflectoarelor asistăm la adevărate răsturnări de situație, diversele interpretări animând atmosfera originară. Și asta nu le știrbește cu nimic autenticitatea, ba din contră, reinventându-se la nesfârșit, personajele își consolidează poziția lor în operă și devin nemuritoare.        

La preluarea spectacolului de la teatrul craiovean și-au adus contribuția: imaginea – Bogdan Cojar; regia de montaj – Emilia Andreescu; regia artistică TV – Constantin Dicu.

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă.

Fragmente din spectacolul Unchiul Vanea, Teatrul Național din Craiova

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea       

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,carmen firan,cronica teatru tv,diana gheorhian,fotografii istorice unchiul vanea,mariana mihuț,mircea consiteanu,natașa raab,revista teatrală radio cronici,revista teatru,stanislavski astrov unchiul vanea,tudor gheorghe actor,unchiul vanea,valea dellakeza in unchiul vanea

Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Continuă seria aniversară Cehov la TVR. Luni 20 iulie 2015, pe TVR 2, a fost difuzat spectacolul Unchiul Vanea, înregistrare de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol în anul 1990. A. P. Cehov (17/29...