de COSTIN TUCHILĂ

sambelan la viezuri de pusa roth dupa urmuz teatru radiofonic

„Șambelan la viezuri” de Pușa Roth la Teatrul Național Radiofonic

tnr-logo3Duminică, 7 februarie 2016, la ora 0.30, în seria de „Mari spectacole” de la Radio România Cultural,  Teatrul Național Radiofonic vă invită ascultați spectacolul Șambelan la viezuri, scenariu radiofonic de Puşa Roth după Pagini bizare de Urmuz. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florinlogo-rrc2 Tănase, Candid Stoica, Alexandru Mitea, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld. Redactor: Costin Tuchilă. Muzică originală de George Marcu, interpretată de Patricia Prundea (voce), Miltiade Nenoiu (fagot), Lucian Maxim (percuţie). Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta. Prezintă: Costin Tuchilă şi Valeriu Râpeanu. Înregistrare din 1999. Completare: Celuloid de Iosif Naghiu. Regia artistică: Gheorghe Miletineanu. În distribuţie: Nineta Gusti, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Coca Andronescu, Florian Pittiş, Arcadie Donos. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1969.

sambelan-la-viezuri-pusa-roth-urmuz-revista-teatrala-radio

Născut prin ureche

Parafrazându-l pe Urmuz, Şambelan la viezuri s-a născut fără a fi văzut: a preferat să iasă prin ureche şi să se întruchipeze în forma „alegorică şi definitivă” nu a unei umbrele contopite cu un sol diez, ci în aceea, nu cu mult mai palpabilă, a benzii de magnetofon. În regia lui Leonard Popovici, care a compus un spaţiu „nebunesc” trecut printr-un straniu spectru de melancolie, Şambelan la viezuri s-a înfăţişat auzului în premiera absolută a Teatrului Naţional Radiofonic, difuzată duminică 21 martie, la ora 19.00 (România Cultural) şi luni 22 martie, la 20.30 (România Actualităţi). Aşa cum destinul i-a hărăzit lui Urmuz să fie un promotor, spectacolul radiofonic a mai marcat o premieră, fiind prima înregistrare făcută în Studioul „Mihai Zirra” al Societăţii Române de Radiodifuziune după modernizare. Trebuia el, Urmuz, să facă o cercetare…

urmuz desen de marcel iancu

Scenariul fusese predat de Puşa Roth cu mai multe luni înainte Redacţiei Teatru. Când s-a pus problema înregistrării lui, s-a ivit fericita dificultate: studioul T1, de care se leagă o lungă şi fascinantă istorie a teatrului la microfon, a devenit inutilizabil, intrând în reconstrucţie şi modernizare: instalarea aparaturii noi, lucru tot atât de migălos, după cât se pare, ca al lui Urmuz asupra textului, refacerea izolaţiei fonice ş.a.m.d. Regizorul Leonard Popovici şi echipa de realizatori ai Şambelanului au considerat de comun acord că spectacolul nu poate fi înregistrat în alt studio, problemele artistice şi mai ales tehnice pe care le ridica neputând fi surmontate. Particularităţile acestui studio, ambianţa lui acustică oferă posibilitatea de a crea planuri sonore expresive, de a specula anumite efecte. În fine, muzica scrisă de George Marcu trebuia înregistrată în acelaşi studio cu vocile actorilor, T1 fiind singurul care răspundea exigenţelor. Apoi, se aştepta ca noul pupitru de înregistrare şi montaj să aibă o fiabilitate sporită, ceea ce s-a întâmplat. Urmuz şi Şambelanul nu au aşteptat în zadar, presupunând corect că naşterea prin ureche este o operaţie delicată, impunând răbdare.

Eroii din piesa Pușei Roth, înregistrată începutul lui martie 1999, au următoarele date de identificare: Stamate – Cornel Vulpe; Stamatida – Magda Catone; Bufty – Eugen Cristea; Ismaïl – Ion Haiduc; Turnavitu – Alexandru Bindea; Emil Gayk – Florin Tănase; Cotadi – Candid Stoica; Dragomir – Alexandru Georgescu; Algazy – Sorin Gheorghiu; Grummer – Rudy Rosenfeld.

teatru radiofonic urrmuz pusa roth

Un captivant exerciţiu de imaginaţie

Şambelan la viezuri, scenariul radiofonic scris de Puşa Roth, nu este o dramatizare a prozei lui Urmuz, ci un text care porneşte de la ciudatele personaje şi absurdele întâmplări comice din Pagini bizare. Un captivant exerciţiu de imaginaţie bazat pe „lumea larvară prevăzută cu aripi uriaşe” (Constantin Crişan) a de”, cum l-a numit Eugen Ionescu pe „umilul” grefier de la Înalta Curte de Casaţie.

Într-o proză bizară, în care un ochi satiric enorm reuşeşte să combine năstruşnic şi parodic elemente ale unei realităţi derizorii, Urmuz pare a vorbi de tentaţia fiecăruia dintre noi de a recompune lumea palpabilă, cotidiană, după propriul plac. În fiecare dintre noi sălăşluieşte Urmuz; fiecare avem, mai mult sau mai puţin, tendinţa de a ne proteja subiectivitatea, luând din realitate doar lucrurile convenabile. De a găsi între ele asemenea legături plăcute, utile, încât să putem dormi liniştiţi. Plăcerea de a ne înşela în folos personal este, se pare, substanţială.pusa roth vol de teatru sambelan la viezuri Aceasta este ideea-cadru pe care se bazează scenariul Şambelan la viezuri, care combină într-o manieră de un comic irezistibil, unde parodicul şi grotescul îşi dau mâna pentru a susţine absurdul unei existenţe compuse din automatisme şi idealuri de carton, personajele şi situaţiile dinPâlnia şi Stamate, Ismaïl şi Turnavitu, Emil Gayk, Cotadi şi Dragomir, Algazy & Grummer, Plecarea în străinătate, După furtună, Fuchsiada (poem eroico-erotic şi muzical, în proză). Este, de altfel, o veritabilă performanţă să scrii un text dramatic după o proză care nu are, de fapt, structuri cât de cât similare cu teatrul sau dramatizabile. Personajele comediei au identitatea, bizară în context, conferită de Urmuz: Stamate este şef de birou, Bufty, fiul lui Stamate şi al Stamatidei, în vârstă de patru ani, ajunge subşef de birou, Ismaïl este consilier la primărie, Turnavitu e şeful de cabinet al lui Ismaïl, Emil Gayk – un biet civil ce poartă armă, Cotadi – nobil scăpătat devenit comerciant şi muzicant amator, Dragomir, un om cu inimă bună, este contabilul prăvăliei lui Cotadi, fonfăitul Algazy – comerciant alături de asociatul său, Grummer, un om cu fire închisă. O invenţie ca nume şi o dezvoltare a identităţii sale „epice” din „romanul în patru părţi” Pâlnia şi Stamate este Stamatida, nevasta lui Stamate. Numele a fost creat de Puşa Roth din nevoia de a realiza un paralelism, accentuând astfel absurdul din textul urmuzian. Detaliul din proza lui Urmuz (Stamatida compune madrigale „semnate prin punere de deget”) este amplificat. Madrigalul parodic devine omniprezent în Şambelan la viezuri, iar Stamatida dobândeşte o funcţie mult mai importantă prin natura conflictului scenic. Situaţiile comice şi absurde din proza urmuziană sunt combinate în mod ingenios. Piesa începe cu un vacarm general, în care apar vocile tuturor personajelor rostind aleatoriu frazele care le caracterizează, frânturi ale acestui univers recompus în baza prozei bizare a lui Urmuz. Rama spectacolului este celebra fabulă Cronicari. Fiecare personaj recită alternativ câte unul sau două versuri, dovedind în acest fel, o dată în plus, că în retorica suprarealistă elemente complet diferite se pot combina după bunul plac. Eventuala gratuitate a acestui mecanism evocă, de fapt, o lume măruntă în care idealurile sunt simple şi rizibile veleităţi.

palnia si stamate urmuz la radio

Apoi începe, propriu-zis, nebuneasca „naraţiune” radiofonică. În strania locuinţă a lui Stamate, unde membrii familiei sunt legaţi de ţăruş („independenţă maximă, nu?”), unde Bufty doreşte să-şi însuşească grotesca pâlnie a lui Stamate iar Stamatida compune şi cântă madrigale (parodie a încercării de depăşire a condiţiei existenţiale), apar pe rând celelalte personaje. Mai întâi, Ismaïl şi Turnavitu, Şambelanul la viezuri. Toţi se cunosc între ei în această comedie a existenţei derizorii, ceea ce reprezintă o noutate faţă de proza urmuziană. La un moment dat, în toiul conversaţiei, Stamatida, liantul acestei lumi bizare, vine cu ideea de a-i invita pe toţi la o… partidă de cocoloaşe. Apar Emil Gayk, Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer şi petrecerea, sugerată de vacarmul de la începutul piesei, începe, funambulesc şi absurd. Punctul culminant îl reprezintă „reîntoarcerea în patrie” a lui Turnavitu, după voiajul în Insulele Majorca şi Minorca. El are, doar, o datorie sacră de îndeplinit în această lume absurdă şi suprarealistă: aceea de a-şi exercita „înalta” funcţie de Şambelan la viezuri. Ridicolul acestei lumi larvare, trăind din dorinţe şi idealuri care le depăşesc condiţia, s-a înfăptuit.

teatru absurd sambelan la viezuri de pusa roth

Folosind metafora suprarealistă urmuziană, piesa Puşei Roth scrisă savuros şi cu o impecabilă tehnică de teatru radiofonic (de la identificarea personajelor la amănunţite indicaţii de pasaje muzicale, efecte auditive, planuri decupate exact etc.), este o convingătoare pledoarie pentru păstrarea raportului rezonabil dintre individ şi lumea înconjurătoare. Odată acest raport modificat, nebunia se dezlănţuie.

Cu o distribuţie remarcabilă, regizorul artistic Leonard Popovici, compozitorul George Marcu, autorul unei muzici foarte sugestive, regizorul tehnic Vasile Manta şi regizoarea de studio Violeta Berbiuc au realizat un spectacol comic de excepţie, într-o viziune modernă, pe măsura celei din proza lui Urmuz, tălmăcită teatral de Puşa Roth.

sambelan la viezuri teatrul bacovia pusa roth constantin dinischiotu

Imagine din spectacolul Șambelan la viezuri, Teatrul „Bacovia” din Bacău, 1999

În același an, 1999, spectacolul a fost montat la Teatrul „Bacovia” din Bacău, în regia lui Constantin Dinischiotu, jucându-se cu mare succes atât la Bacău, cât și în turnee în București și în alte orașe din România. Scenografia: Cristina Ciobanu. Distribuţia a fost următoarea: Stamate – Florin Crăciunescu; Stamatida – Eliza Judeu; Bufty – Viorel Baltag: Ismaïl – Daniela Rotari Vrânceanu; Turnavitu – Gabriel Duţu; Emil Gayk – Adrian Găzdaru; Cotadi – Ştefan Ionescu; Dragomir – Nina Gherghişan; Algazy – Florina Găzdaru; Grummer – Valentin Branişte.

Fragment din spectacol

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva Teatrul Național Radiofonic

costin tuchila

Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioAlte articole de Costin Tuchilă:

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

„Scene din viaţa lumii mari” de N. V. Gogol

Domnișoara Iulia

De la teatru la operă sau câteva curiozităţi

Shakespeare şi Ziua Sfântului Valentin

Colecție de mușatisme

Gina Patrichi în „Livada de vișini”

Semicentenar George Vraca

20 de ani de la plecarea lui George Constantin

„Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

Sică Alexandrescu – vocația capodoperei

Coca Andronescu în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega

Coca Andronescu în sceneta „Un scos din pepeni”

„Roman de Bucureşti” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Mihai Popescu în „Egmont” de Goethe

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare

Ștefan Iordache în rolul lui Costache Caragiale

Mircea Albulescu în piesa „Ieri după Shakespeare” de Puşa Roth

Evocare Adrian Pintea la Majestic

„Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”

Cehov – 155

Medalion Cristian Munteanu 

Moartea lui Ivan Ilici

„Stăpân pe mine sunt, stăpân pe Univers”

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic

În pregătire la Teatrul Național Radiofonic: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Eminescu la Radio România

Ruxandra Sireteanu în „Discurs într-un ciorap”, dramatizare radiofonică de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian

V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?

„La Vulpea Roşie” de Puşa Roth la Radio România Cultural

Un monolog tulburător: „Aiax” de Hristos Ziatas

Teatrul Național Radiofonic: „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Bravul soldat Švejk

Aniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic

Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu

Reîntâlnire cu Édith Piaf

Actorul poet

Un „nevinovat” ringhişpil…

Lumea ca moft

Ion Vova, „Domnul Radio”

„Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker la Teatrul Naţional Radiofonic

În pregătire la Teatrul Naţional Radiofonic: „Pisica verde” de Elise Wilk

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICcornel vulpe,costin tuchilă,eugen cristea,ion haiduc,leonard popovici,magda catone,pusa roth,pusa roth piesă dupa urmuz,sambelan la viezuri eugen ionescu despre urmuz,teatrul national radiofonic,urmuz si avangarda
de COSTIN TUCHILĂ „Șambelan la viezuri” de Pușa Roth la Teatrul Național Radiofonic Duminică, 7 februarie 2016, la ora 0.30, în seria de „Mari spectacole” de la Radio România Cultural,  Teatrul Național Radiofonic vă invită ascultați spectacolul Șambelan la viezuri, scenariu radiofonic de Puşa Roth după Pagini bizare de Urmuz. Regia...