de RALUCA NIȚĂ

teatru pompei

Acum patru ani a trebuit să stau la o coadă enormă, lucru care nu se mai întâmplă în Italia nici la cinematografe, miercurea, când prețul biletelor este redus – ca sa văd un documentar. Merita. Era cu adevărat extraordinar de frumos și interesant.

Cu doar 250 de exemplare arheologice care i-au fost puse la dispoziție, directorul lui British Museum din Londra povestea prin intermediul unei expoziţii care a încasat 11 milioane de euro, despre Pompei și marile sale tragedii antice. Nu cele ale personalităţilor de atunci, ci cele ale oamenilor săi simpli care locuiau în acest loc atât de frumos: cârciumari, negustori, brutari etc. Așa cum fuseseră surprinşi în acel teribil an, 79 după Hristos, de cutremurul devastator și fixaţi în timp de lava vulcanului care avea o temperatură de 400 de grade.

Teatro Grande Pompei

Teatro Grande, Pompei

Vara aceasta și pentru următorii trei ani Pompei se întoarce însă la viață. Nu doar pentru cei pasionaţi de arheologie, ci și pentru iubitorii de teatru. 

OrestiaTeatro Grande propune o stagiune de autori clasici. În anii ce vor veni, cu doar 25 de euro, vizitatorii  vor putea vedea spectacole, așa cum făceau locuitorii din epocă, aparţinând aceloraşi autori din Antichitate: Eschil cu ”Orestia” în regia lui Luca De Fusco care este și promotorul initiaţivei, Euripide cu ”Bacantele”, Seneca cu ”Fedra” și din nou Eschil cu ”Prometeu înlănțuit”.

Singura noutate contemporană va fi ”Antigone, una storia africana” de Jean Anouilh, reprezentat în limbile franceză și wolof cu titraj în italiană pentru că este un spectacol imaginat și creat în Senegal. Rolul Corului este interpretat de actori neprofesionişti senegalezi, rezidenţi în Italia. Un text emblematic care uneşte pietas universală și nevoia de integrare, teatru de laborator și tradiție africană.

Corespondenţă de la Roma

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

”Madame Pink” şi o viaţă de câine 

Paola Borboni, ”domnişoara teribilă” a teatrului italian

Când regizorii de film se îndrăgostesc de teatrul liric

Yasmina Reza, o artistă discretă, îndrăgostită de Veneţia

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Portrete

Arhiva rubricii Corespondență

costintuchilaCORESPONDENȚĂBritish Museum,corespondenta rtr,eschil,oresteia,Pompei,prometeu,raluca niță,teatro grande pompei
de RALUCA NIȚĂ Acum patru ani a trebuit să stau la o coadă enormă, lucru care nu se mai întâmplă în Italia nici la cinematografe, miercurea, când prețul biletelor este redus – ca sa văd un documentar. Merita. Era cu adevărat extraordinar de frumos și interesant. Cu doar 250 de exemplare...