Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cand timpul sta pe loc cronica de teatru

”Când timpul stă pe loc” de Donald Margulies, regia: Bogdan Budeş, Teatrul de Artă, Bucureşti 

Văzusem şi varianta de la Teatrul Odeon, evident într-o altă traducere, distribuţie şi concepţie regizorală. Cea de faţă e în chip incontestabil mult mai curată, mai onestă şi mai asumată.

Două cupluri. Unul sudat în încercări peste medie (călătorii în locuri îndepărtate, reportaje de război, pericole, pasiuni comune), celălalt complet atipic (diferenţă de vârstă, experienţă, nivel intelectual chiar). Şi totuşi, cel din urmă va rezista. Sancta simplicitas – bucuriile simple, tihna, rutina împlinirii primare. În partea cealaltă, vorbim de un trecut care apasă asupra prezentului şi face ca zi după zi viitorul să devină din ce în ce mai incert. Infidelitate dar şi traumă şi realităţi dincolo de care viaţa nu mai poate continua la fel.

Foto_Cand-timpul-sta-pe-loc

O poveste de viaţă aşadar, dar cu un tip de chestionare într-o cheie majoră. Odată ce ai cunoscut nemijlocit ororile războiului şi sărăciei, te mai poţi preface că trăieşti în cea mai bună dintre lumile posibile? Nu cumva condiţia de martor te obligă să nu dezertezi, să nu treci pur şi simplu peste, ci să continui să depui mărturie, să aduci probe? Din pasiune, dar şi în numele unor principii morale active. Aşa înţelege să acţioneze Sarah (ca de fiecare dată impecabilă Mihaela Sîrbu).

Aşa cum ne-a obişnuit, Bogdan Budeş ne propune un text greu încadrabil în categorii stricte de gen. Prin urmare, putem vorbi de o comedie amară, o tragicomedie sau o dramă cu accente comice. Cert este că toţi cei patru actori (Mihaela Sîrbu, Andi Vasluianu, Diana Roman, Dorin Andone) construiesc partituri coerente, spectaculoase şi oneste.

E vorba de un firesc care în egală măsură emoţionează şi convinge, bogat în nuanţe, echilibrat, în prezenţa căruia te simţi confortabil şi în acelaşi timp solicitat. Dacă vreţi, este o veritabilă aşezare în ce are teatrul fundamental valoros: cuvânt, sens, relaţie, empatie.

Într-un cotidian adesea pleonastic, invadat de superficial şi parazitat de tot felul de zgomote, un asemenea spectacol poate avea rol tămăduitor.

Cand-timpul-sta-pe-loc_Repetitii_Romulus-Boicu

Foto: Romulus Boicu

E de-a dreptul îmbucurător să ştii că, în vreme ce pe marile scene din oraşul acesta (şi din altele) se inventează străluciri paralele, autosuficiente (care orbesc, obosesc şi ucid emoţia), într-un colţ pitoresc din Bucureşti, pe o stradă cu nume de sfânt, într-un teatru modest, se creează un tulburător şi seducător sentiment de intimitate şi dialog. Poate că, în fond, nu sunt chiar toate cauzele pierdute. Avem motive nu numai să sperăm, ci şi să fim recunoscători.

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezicronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Tămbălău. Impresie, asfinţit cu ploaie, cronică de teatru

Intermediarii, cronică de teatru

Rolling, cronică de teatru

Patologia eşecului, cronică de teatru

Agonia dinaintea victoriei, cronică de teatru

Arta vie, cronică de teatru

Resurse (in)Umane, cronică de teatru

ŞCSPR, CMF? NACMF, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandi vasluianu,bogdan budeș,cronica de teatru,cronica de teatru de razvana nita,Diana Roman,Donald Margulies,Dorin Andone,mihaela sirbu,răzvana niță,Sancta simplicitas,teatrul de arta,teatrul odeon
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Când timpul stă pe loc” de Donald Margulies, regia: Bogdan Budeş, Teatrul de Artă, Bucureşti  Văzusem şi varianta de la Teatrul Odeon, evident într-o altă traducere, distribuţie şi concepţie regizorală. Cea de faţă e în chip incontestabil mult mai curată, mai onestă şi mai asumată. Două...