de PUȘA ROTH

raritati pusa roth viata capitalei revista

Sper, doamnelor şi domnilor, să nu vi se pară curios faptul că  am numit acest articol cu un nume aşa de cuprinzător, ştiut fiind că nimeni nu poate să adune în câteva fraze, tot ceea ce se întâmplă într-un oraş, precum Bucureştiul lui 2015. Dacă m-aş multiplica în o mie de locuri (lucru imposibil astăzi, dar nu se ştie până unde va pătrunde ştiinţa în viaţă noastră!), tot n-aş putea avea pretenţia că am cuprins toate evenimentele unei zile. Din fericire, nu e vorba despre prezent, ci despre Bucureştii începutului de secol XX, mai exact la finalul anului 1911, atunci când apărea „Viaţa Capitalei”, revistă cu apariţie efemeră, dar care a rămas înscrisă, prin programul ei, în istoria presei româneşti.

raritati rubrica revista teatrala radio

Miercuri, 20 decembrie 1911 apărea la Bucureşti, primul număr al gazetei intitulate „Viaţa Capitalei”. De la 1 ianuarie 1912, subtitlul este redactat şi în limbile franceză şi germană: „Journal spécial pour tous les artistes Roumains et étrangers”; „Artisten Fachblatt, Zeitschrift für sämmtliche Variéte Artisten und Direktoren für Rumänien und Ausland”. „Viaţa Capitalei” se doreşte a fi o revistă de spectacole teatrale, despre artişti români şi străini, cu informaţii din ţară şi străinătate, tipărită la Tipografia „Cooperativa” (strada Belvedere nr. 6), cu o periodicitate de trei numere pe lună, format 34 x 24 cm, 12 pagini ilustrate.

viata-capitalei-revista-de-spectacole-1911-raritate-istoria-presei-romanesti

Numărul costa 25 de bani. După câte se pare au apărut doar 3 numere (20 decembrie 1911–10 ianuarie 1912), fără a se cunoaşte componenţa redacţiei. Ciudat este că publicaţia, chiar de la primul număr, abundă de reclame, care i-ar fi asigurat o existenţă lungă, dar nu există vreun document, o explicaţie care să lămurească scurta sa apariţie.

În primul număr, pe pagina întâi, comitetul de redacţie a motivat apariţia acestei reviste ca o necesară publicaţie atât pentru artiştii români, cât şi pentru cei străini, după modelul similar din Occident. Idee generoasă pentru promovarea actului artistic, în general, atât în ţară cât şi în străinătate. Comitetul atrage atenţia că în această revistă nu se vor publica arti­cole pornografice”, adăugând ironic că materialele de acest gen vor fi lăsate „în seama revistelor cu pretenţii”. Evident că sunt articole care nu se referă doar la teatru, artişti, spectacole, pentru că nu se doreşte o revistă exclusivistă, aşa cum înşişi autorii subliniază: „ Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei”. Este adevărat că acest comitet (anonim pentru noi) a avut „un dinte” faţă de moralistul naţional (nu ştim la cine se referă, dar poate fi persoană importantă!) pe care, pur şi simplu îl categoriseşte farsor. Să fie aceasta o posibilă explicaţie a acestei apariţii efemere? Oricum, important este că a apărut, chiar dacă pentru scurtă vreme, pentru că astfel realizăm eforturile făcute în favoarea artiştilor, pentru a se face publicitatea mult dorită a actului artistic.

tripouri-bucuresti-1911-viata-capitalei

„Un cuvânt

Ne-am hotarăt să dăm la iveală «Viaţa Capitalei» pentru că înainte de toate ea răspunde unei cerinţe de mult simţită, si va umple golul de până acum.

Să ne explicăm.

Mai întâi ne lipsea până acum o revistă a tuturor artiştilor de varietăţi, un organ al lor, care să se ocupe cu mişcarea teatrelor de acest fel, şi cu un număr de chestiuni strâns legate de dânsele.

În această privinţă statele occi­dentului ne dau o dovada nediscutată.

Ca şi în centrele apusului, de azi înainte, toţi artiştii noştrii de acest gen, şi toţi cei străini, vor avea revista în care să-şi poată spune păsurile, unde vor putea să discute obiectiv părerile lor.

«Viaţa Capitalei» are scopul să pro­cure informaţiuni gratuite celor cari au nevoe, şi să ofere noutăţi de cel mai mare interes pentru artiştii de această categorie, desigur tot aşa de onorabilă ca oricare alta.

Organe similare au ajuns în stră­inătate prin interesul şi concursul artiştilor, la o desvoltare de altfel foarte explicabilă. Ţinta noastră este aceeaşi. Să fim de folos artiş­tilor de concerte şi de varietăţi, români şi străini.

Dări de seama ale mişcărei tea­trelor din oraşele principale din apus, notiţe şi recenzii, asupra debuturilor artiştilor la noi, în Capitală şi în toată ţara, articole de interes general pentru aceeaşi artişti din categoria specială de care ne ocupăm, se  vor găsi  în coloanele noastre. Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei.

Nu se vor putea citi nici odată în coloanele «Vieţei Capitalei» articole pornografice Acestea le lăsăm în seama revistelor cu pretenţii.

E bine să se ştie însă că larma moraliştilor de duzină nu ne va impresiona.

Pe aceşti moralişti şi pe fiecare în parte, îi cunoaştem à fond. Şi, se poate să nu cunoaştem pe mo­ralistul naţional?

El e de sigur cel dintâi şi cel mai puţin grăbit client al cluburilor   şi şantanelor.

Moralistul naţional, când se ho­tărăşte să nu mai facă pe mobila clubului, ci să plece la domiciliu, se întâlneşte totdeauna cu lăptăreasa.

Cu toate acestea deşi adolescenţa şi a doua copilărie şi le-a trecut în atmosfere mai viciate unele ca altele, suntem convinşi că el, fatalul moralist, va fi cel dintâi care, proptit de uşa vr’unui tripou cu proptele mult mai cotate, va striga că au apărut alţi duşmani, ai moralei, ai moralei ultragiate.

Râu face moralistul că uită amănuntul că toată viaţa a fost un grav, solemn, ridicol şi arhitectonic stâlp de cafenea, că e cel mai mare şi mai insuportabil chibiţ, şi că se dă în spectacol apărând morala. Săraca !

Farsorule!

*

Dar articolul acesta, tinde,-după cum vedeţi,– să ia proporţiile transiberianului. De aceea ne oprim, convinşi că activitatea noastră vii­toare, va dovedi utilitatea revistei Viaţa Capitalei.

COMITETUL.”

vedete-bucuresti-viata-artistica-1911-raritate-viata-capitalei

Fotografii din revista „Viața Capitalei”, anul I, nr. 1, 20 decembrie 1911. Legenda: 1 – Yolanda Iris, p. 2; 2 – Reclamă Casino de Paris, p. 2; 3 – Vera Dolorosa, p. 3; 4– Emil Dumitrescu, p. 4

Pentru cititorul de azi am reţinut câteva date din cuprinsul primului număr al revistei „Viaţa Capitalei”. Din pagina doi aflăm că la Casino de Paris concertează de ceva vreme artista franceză Yolanda Iris. Alături, pe coloana din dreapta, reclama la Casino de Paris, „cel mai elegant şi mai artistic teatru român de varieteuri”. O altă prezenţă la acelaşi teatru: Vera Dolorosa, cu un repertoriu de „cântece franceze, ruse, italiene şi engleze”.

„Unul  din cei mai reputaţi cupletişti români, Emil Dumitrescu a jucat în trupele Leonescu, Hagiescu, Bobescu,  şi în urmă a fost angajat la fabricile de gramofoane din Berlin, pentru plăci româneşti de cuplete.

Cupletistul Emil Dumitrescu a făcut şcoală la Paris pe lângă Mayol şi alţi cupletişti cunoscuţi în toată lumea. El va intreprinde curând un turneu  în ţară cu un repertoriu nou.

Actualmente d. Emil Dumitrescu cântă la Varieteul de Nord din Calea  Griviţei, No. 79.” (pagina 4).

sampanie-reclama-1911-viata-capitalei

Reclamă din revista „Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 1911, coperta 2

Un alt anunţ se referă la venirea în Bucureşti a Circului Sidoli, la pagina 6.

„MARELE CIRC SIDOLI, atât de bine cunoscut publicului nostru, soseşte  în Capitală duminică  25 Decembrie, cu un tren special, aducând o excelentă trupă de artişti compusă numai din specialităţi de primul rang nemai văzute în Capitală, cai de rasă bine dresaţi, precum alte animale exotice dresate….

Important este că revista „Viaţa Capitalei”, prezintă programul tuturor teatrelor din ţară, fiind semnalaţi şi directorii acestor aşezăminte culturale.

articol-satiric-viteza-trenurilor-romane-viata-capitalei-nr-1-1911

Articol satiric din „Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 2011, p. 5:Viteza trenurilor române. Semnat: Mirabo al II-lea. Sursa foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Aşa cum a anunţat comitetul de redacţie, în paginile revistei au apărut şi alte articole care nu au nici o legătură cu actul teatral şi mă refer doar la două: Tripourile, articol de la pagina 1 şi Ghinionul gardistului, pagina 6.

Am reţinut articolul Tripourile pentru a observa curajul redacţiei de a ataca direct problema cluburilor interlope, a corupţiei şi a măsluitorilor, făcându-se apel la Prefectul Capitalei, dar şi la procuror, citaţi amândoi, pentru a face ordine, atacând frontal binevoitoarea administraţie poliţieneas­că.

„În capitala noastră, – sub o bi­nevoitoare administraţie poliţieneas­că, – funcţionează de multă vreme câteva tripouri, unde numeroşi oa­meni cad în cursa măsluitorilor. Urmările unor atât de suspecte libertăţi sunt cunoscute. Numeroşi încrezători au căzut victime pasiunei cărţilor, şi au încheiat prin a-şi zbura creerii. Nu voim să cităm cazuri sau să indicăm asemenea adevărate spe­lunci.

Cerem însă categoric ca indiferent de protecţia cine ştie cărui om in­fluent, poliţia să nu dea asemenea autorizări şi să le ridice cât mai în grabă pe cele acordate unor indivizi certaţi de mult cu codul penal, cer­taţi de mult cu meseriile avuabile. Cunoaştem pe d. Mililineu prefec­tul poliţiei Capitalei, şi avem con­vingerea fermă că d-sa îşi va pune cât mai curând în aplicare părerile pe care le are asupra acestei pro­bleme de moralitate socială. De altfel în asemenea cazuri par­chetul are un rol precizat, şi integrul prim procuror de Ilfov, d. N. Hiotu, – a avut chiar prilejul să vadă până unde merge corupţia, de când cu descinderea făcută de d-sa astă vară, într-un un asemenea local de nenorocire.

D-sa era atunci judecător de ins­trucţie la cabinetul 3. Acum are mult mai multă libertate de acţiune şi mult mai vast teren.

Primejdia cluburilor interlope, conduse de compromişi, trebue să înceteze, şi cei care vor contribui la această operă de asanare, nu pot fi de cât de folos societăţei”.

Doamnelor şi domnilor, şi atunci ca şi acum presa laudă şi critică. Din această „luptă” iese uneori adevărul! Asta e, ce să faci?

Pusa-Roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Prin teatrele pariziene

Alte articole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

Casa cu pisici, cronică de teatru

 

costintuchilaRARITĂȚIcupletisti romani,pusa roth,reclame teatru,vechi reviste de teatru,Vera Dolorosa,viata capitalei revista de spectacole 1911,Yolanda Iris
de PUȘA ROTH Sper, doamnelor şi domnilor, să nu vi se pară curios faptul că  am numit acest articol cu un nume aşa de cuprinzător, ştiut fiind că nimeni nu poate să adune în câteva fraze, tot ceea ce se întâmplă într-un oraş, precum Bucureştiul lui 2015. Dacă m-aş multiplica...