Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica pescarusul teatrul odeon

Pescăruşul de A. P. Cehov, regia: Andrei şi Andreea Grosu, Teatrul Odeon, Bucureşti

Treplev o iubeşte pe Nina, dar e mai mult decât atât. Treplev îşi construieşte idealurile de creator pe talentul, entuziasmul şi solidaritatea Ninei. El e iniţiatorul şi coordonatorul unui concept artistic iar în jurul lui sunt oameni care îi menţin activă această pasiune. Teatrul nu e formă, e simţire, sfâşiere, sacrificiu. Treplev îşi trăieşte tinereţea cu patimă, deznădejde şi exigenţă. Simte că totul e posibil şi totul e în pericol. Apoi, fireşte, se ia cu viața.

pescarusul-cehov-teatrul-odeon

”Pescărușul” de A. P. Cehov, regia: Andrei şi Andreea Grosu, Teatrul Odeon din Bucureşti

Ideea regizorilor Andrei şi Andreea Grosu de a acorda Teatrului rolul principal nu e una forţată, chiar dacă asta înseamnă subminarea personajelor secundare şi a personalităţii acestora. Rezultatul merită pentru că Cehov nu e trădat – totul are tensiune, poezie, fior metafizic. Mai mult decât pe marginea lacului, povestea ratării, a dilemelor furibunde şi a iluziilor spulberate din Pescăruşul se consumă pe scândura scenei – singura care dă mister, substanţă şi rost unor existenţe rătăcite.

Pescarusul foto spectacol odeon

Este răvăşitoare această dualitate pe care fiecare actor din distribuţie (i-aş remarca pe Florina Gleznea, Nicoleta Lefter, Mihai Smarandache, Alina Berzunţeanu, dar şi trista bufonadă reuşită de Elvira Deatcu şi Gelu Niţu) trebuie să o gestioneze în permanenţă: jocul de-a teatrul şi viaţa ca joc.

Interesantă şi ideea cu Marius Damian în Treplev, un actor care poate susţine şi un rol comic din care să scoată şi spuma şi aroma, dar poate duce şi un personaj tragic. Marius Damian e un interpret versatil care ne convinge de fiecare dată. Poate nu ar fi stricat o mai atentă calibrare a raportului între gâfâieli, tropăieli, icnete, muci, sudoare, urlete şi tăceri, repaus, tandre melancolii. Ultima scenă în care atât cuvintele rostite cât şi excesul de fizicaţie dispar, emoţionează cu adevărat, e împlinită.

Sigur că în acelaşi context, poate nu ar fi fost rău să se controleze mai riguros uşorul abuz de apă, gogonele, cioburi care creează un oarecare disconfort vizual şi chiar estetic. Însă, per ansamblu, izbânda este incontestabilă.

Pescărușul Gelu Nițu

Varianta soţilor Grosu are consistenţă, forţă şi cumva rămâne cu tine mult timp, pentru că tratează o problematică destul de complicată într-o cheie majoră şi viabilă, pentru că exploatează la maximum resursele de teatralitate ale textului cehovian fără să îi forţeze limitele şi ne propune o aventură pe un dublu tărâm seducător şi fascinant: teatru-viaţă.

Însăşi așezarea publicului ”în culise” este o perspectivă insolită şi valoroasă. Vedem acest spectacol din ”măruntaiele” lui, din laborator, acolo unde se nasc intenţiile şi se camuflează stângăciile. Suntem – asemenea Maşei – nişte regizori de culise în stare latentă, dar nu mai puţin iminentă.

Pescarusul teatrul odeon

Mă bântuie încă imaginea scenei care este încet-încet dezmembrată (asemenea livezii de vişini, pusă la pământ în calitate de ultim şi mut martor al inocenţei pierdute). Liniştea care se instalează (peste scheletul scenei şi peste lume) are ceva din atmosfera de neputinţă împietrită de pe chipurile membrilor unui cortegiu funerar, străjuind pe marginea unui mormânt deschis. Un capăt de drum, o margine de lume. Sau – cine ştie? – poate, nu. Va veni ceasul – şi poate e chiar acesta – când vom constata că viaţa noastră nu a fost decât o ”generală cu public”, o etapă în pregătirea marelui spectacol care abia urmează să ni se întâmple.

Şi până şi atunci vom repeta senini şi împăcaţi ”mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte…” …Până se face prea târziu.

 

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUa p cehov,abuz,Alina Berzunţeanu,andrei si andreea grosu,cronica de teatru revista teatrală radio,Dorn,elvira deatcu,florina gleznea,gelu nițu,inocență,Marius Damian,Maşa,Medvedenko,mihai smarandache,mister,nicoleta lefter,pescărușul,Polina,sacrificiu,Şamraev,sfâşiere,Sorin,teatrul odeon,treplev
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Pescăruşul de A. P. Cehov, regia: Andrei şi Andreea Grosu, Teatrul Odeon, Bucureşti Treplev o iubeşte pe Nina, dar e mai mult decât atât. Treplev îşi construieşte idealurile de creator pe talentul, entuziasmul şi solidaritatea Ninei. El e iniţiatorul şi coordonatorul unui concept artistic iar...