de COSTIN TUCHILĂ

istoria teatrului radiofonic de costin tuchila victor ion popa

Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 3

sigla istoria teatrului radiofonic costin tuchilaÎn iunie 1929, la o şedinţă a Comitetului programelor radiofonice, Tudor Vianu afirma tranşant că „teatrul radiofonic trebuie să devină un adevărat Teatru Naţional.” Se avea în vedere în primul rând audienţa emisiunilor de teatru la microfon, dar şi trăsăturile subsumate noţiunii de „teatru naţional”, pe care scena undelor le poate satisface întru totul, de la exigenţele repertoriale la distribuţii ideale, reunind cei mai valoroşi actori ai momentului. Titulatura oficială de Teatru Naţional Radiofonic avea să fie însă conferită mult mai târziu, la 1 noiembrie 1996.

victor ion popa autoportret

Victor Ion Popa, Autoportret

Desigur, Tudor Vianu exprima atunci o idee pe care o împărtăşeau toţi cei care se ocupau de emisiunea de teatru la microfon. Se punea însă problema regizorului permanent al noi specii de teatru. Acesta avea să fie Victor Ion Popa, primul regizor de teatru radiofonic românesc, deja un bun cunoscător al teatrului radiofonic difuzat în Occident. În plus, acest artist complex, dramaturg, regizor, scenograf, era un entuziast, un neobosit, care se dăruia până la epuizare în oricare dintre activităţile sale. El nu putuse participa din primele luni de transmisii de piese de teatru, fiind directorul Teatrului Naţional din Cernăuţi. Fusese numit în aceastămaria ventura funcţie în 22 octombrie 1927, rămânând până la sfârşitul stagiunii 1928–1929. Întors la Bucureşti, în vara lui 1929 se ocupă de deschiderea Teatrului Maria Ventura. Marea actriţă, societară a Comediei Franceze, îi încredinţează lui Victor Ion Popa direcţia de scenă. Teatrul se deschide la 14 septembrie 1929, cu poemul dramatic Lupii de aramă de Adrian Maniu, cu Maria Ventura, Aura Buzescu, Maria Mohor, George Vraca, Jules Cazaban în distribuţie, cu muzică de Sabin Drăgoi.

Deşi foarte ocupat cu organizarea Teatrului Maria Ventura, Victor Ion Popa găseşte timp, chiar în lunile de vară ale anului 1929, şi pentru noua tentaţie, teatrul la microfon, de care se va ocupa până la sfârşitul vieţii sale (a murit în 30 martie 1946, la 51 de ani neîmpliniţi). „Selecţionarea riguroasă a unor actori cu «glasuri radiogenice» şi cerinţele de corelare a diferitelor timbre vocale, astfel încât fiecare prezenţă să se poată distinge perfect în contextul ansamblului, constituie preocupările de primă importanţă ale regizorului. Baza îngemănării vocilor şi modul optim de amplasare a acestora în culisa acusticii se împlinesc prin repetiţie, care a devenit, de la început, una dintre cheile succesului teatrului radiofonic. Aplicând cu recunoscuta sa probitate artistică aceste principii – repetând temeinic cu actorii la locuinţa sa din str. Al. Donici, deoarece iniţial în vechea clădire a Radiodifuziunii nu exista o sală potrivită – Victor Ion Popa reuşeşte facă din emisiunile de teatru radiofonic adevărate opere cultural-artistice. Dintre actorii care, încă din primii ani, au colaborat cu Victor Ion Popa la radio menţionăm pe: Romald Bulfinsky, Jules Cazaban, Coco Danielescu, Maria Mohor, N. N. Matei, Tudor Călin, Ilie Cernea, Cezar Rovinţescu, Getta Kernbach-Popa, Irina Nădejde, Ion Gheorghiu, Ion Sârbul, Sonia Cluceru, G. Ciprian, Florica Teodoru, Eugenia Popovici etc.” (Virgil Petrovici, Cronologia activităţii teatrale, în vol. Victor Ion Popa, Mic îndreptar de teatru, Bucureşti, Editura Eminescu, col. „Masca”, 1977). Citește integral în secțiunea Teatrul Național Radiofonic, pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic.

costintuchilaISTORIA TEATRULUI NAȚIONAL RADIOFONICcernăuți,comedia franceză,comitetul programelor radiofonice 1929,de când datează ideea de teatru național radiofonic,george vraca,ion țucu gheorghiu amintiri despre victor ion popa,istoria radioului,lupii de aramă de adrian maniu,maria bentura,maria filotti,sabin drăgoi muzică de teatru,scena undelor,ștefan ciubotărașu,teatrul invizibil,teatrul maria ventura,tudor vianu,urechea a treia,victor ion popa la teatrul radiofonic 1929,victor ion popa om de teatru

 de COSTIN TUCHILĂ Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 3 În iunie 1929, la o şedinţă a Comitetului programelor radiofonice, Tudor Vianu afirma tranşant că „teatrul radiofonic trebuie să devină un adevărat Teatru Naţional.” Se avea în vedere în primul rând audienţa emisiunilor de teatru la microfon, dar şi trăsăturile subsumate noţiunii...