Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

ofelia popii cronica rolului ion parhon revista teatrala radio

cronica-rolului-de-ion-parhon-rubrica-revista-teatrala-radioAbsolventă a şcolii de teatru clujene, tânăra şi talentata actriţă Ofelia Popii a păşit cu ani în urmă pe scena sibiană probabil fără să intuiască vreo clipă că acesta va fi un gest providenţial, încât astăzi, aşa cum o declară chiar unul dintre partenerii ei din spectacolul cu Vorbiţi tăcere?/Sprechen sie schweigen?, când spui Teatrul Naţional ”Radu Stanca”, spui numaidecât Ofelia Popii, iar când spui Ofelia Popii, spui Teatrul Naţional ”Radu Stanca”. Încununată în două rânduri cu Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal la Gala UNITER, mai întâi în 2008, cu rolul Mefisto din Faust, în regia lui Silviu Purcărete, alături de Ilie Gheorghe în rolul titular, rol preluat astăzi de Miklos Bács, apoi în 2011,  pentru rolurile din Felii, pe textul şi în regia Liei Bugnar, interpreta găzduită acum la Cronica rolului a lăsat prilejuri puternice de vie admiraţie şi prin alte evoluţii pe scena sibiană, cum au fost acelea din Othello?!, Hamlet, Nathan Înţeleptul, Lecţia, Maestrul şi Margareta, Braking the Waves, Lulu, Balul, Nora, Plastilină, Experimentul Iov, printre cele peste patruzeci de spectacole în care a jucat până acum. 

ofelia popii faust

Ofelia Popii (Mefisto) în ”Faust”

Cu puţin timp în urmă, aflându-mă la o microstagiune iniţiată de Teatrul Naţional ”Radu Stanca” împreună cu BRD Groupe Société Générale, manifestare ajunsă la cea de-a patra ediţie, am avut încă o confirmare a conturului distinct al personalităţii artistice a Ofeliei Popii, edificatoare şi ea pentru evoluţia remarcabilă a trupei sibiene din ultimele două decenii şi nu mai puţin semnificativă pentru continuitatea afirmării unor valori excepţionale, de la o generaţie la alta, pe scena teatrului românesc.

sarbatori fericite-ofelia popii-marius turdeanu

Ofelia Popii și Marius Turdeanu în spectacolul ”Sărbători fericite”

Mai întâi, mă refer la spectacolul cu trei scenarii de ”teatru scurt”, sub titlul generic Sărbători fericite, după textele lui Neil LaBute, în regia lui Cristi Juncu, scenografia lui Mihai Păcurar şi traducerea Irinei Velcescu, toate  înfăţişând  evenimente din seara de Crăciun, menite să devoaleze ipostaze grele de adânci semnificaţii în jurul fidelităţii. Primul discurs artistic, intitulat Furia, este marcat de o conversaţie ”în trei”, doi bărbaţi (gay) în pragul destrămării relaţiei lor, când unul dintre ei încearcă să-şi motiveze dorinţa de a pleca definitiv în California, sub pretextul stressului şi al unei morţi iminente, conversaţie cuprinzând-o şi pe sora celui tulburat de perspectiva acestei despărţiri (Ofelia Popii), care îşi manifestă permanent şi în chip posesiv atât sentimentul protector faţă de fratele ei (Marius Turdeanu), cât şi  neîncrederea devenită repede aversiune faţă de ”trădător” (Adrian Matioc). Umorul situaţiei, al replicilor şi al gesturilor ce conferă adevăr scenic viu colorat acestei conversaţii este potenţat de temperamentul belicos şi mai ales de continua şuşoteală a femeii la umbra fratelui, întărită de gesturi care mai de care mai aspre, mai furioase şi surprinzătoare, motivate (şi) de o criză de laringită care o împiedică să articuleze cuvintele. În final, poate şi mai neîncrezătoare într-o adeverinţă medicală lipsită de antetul original, scoasă la iveală de iubitul fratelui ei, dar mai ales trăind apogeul inflamării în momentul când ”trădătorul” îi azvârle în faţă  farfuria cu frişcă, nepotolita protectoare se dezlănţuie într-o cascadă vertiginoasă de invective greu de reprodus, ”gâfâite” cu dificultate de o voce străină în egală măsură de feminitate şi civilitate, însoţite cu promisiunea de a-l  urmări pretutindeni şi a-l pedepsi în chip draconic pe fugar. Sub machiajul iscusit, peruca neagră, ţinuta vestimentară pestriţă şi plasticitatea corporală potrivită unui sugestiv mariaj de… insolenţă şi vulgaritate, cu greu ai putea să o recunoşti pe interpreta care doar prin atitudine, mimică şi gesturi, se dovedeşte capabilă să conducă ”ostilităţile” celor doi protagonişti, ori să reacţioneze la scurtele lor clipe de tandreţe, pentru ca finalul să ne-o dezvăluie într-un moment al furiei vulcanice şi al hotărârii disperate de a-şi consacra pe viitor existenţa pedepsirii infidelului.  Este un personaj ciudat, dar totodată şi un … rol dificil, o partitură în aparenţă de mai mică întindere, diferită de galeria destinelor de mare adâncime şi complexitate, unele dintre ele lovite şi de celebritate, pe care le-a întrupat actriţa de-a lungul carierei sale sibiene. Am apreciat-o poate cu atât mai mult, strălucind împreună cu cei doi eminenţi parteneri de scenă, oferindu-ne laolaltă o mică bijuterie a genului comic, demnă de instinctul ei actoricesc ieşit din comun şi de risipa de energie creatoare închinată performanţei. 

ofelia popii felii 1

Ofelia Popii în ”Felii” de Lia Bugnar

În acelaşi spectacol, mai precis, în cel de-al treilea scenariu, cu titlul Happy hour, ne-am reântâlnit cu Ofelia Popii alături de Marius Turdeanu la un ”rendez-vous” stabilit de personaje cu ocazia cumpărăturilor pentru pomul de Crăciun şi pentru cadourile pe care cei doi, soţ şi soţie, aveau de gând să şi le ofere. Sunt clipe de tandreţe şi de mici ghiduşii verbale, până când soţia îşi roagă interlocutorul să-i împrumute puţin celularul său. Din această clipă, asistăm la prima răsturnare de  tonalitate, când comedia îşi apropie aerul unui tensionat duel între soţia însărcinată, deci pregătită pentru cel mai fericit  eveniment din familie, şi soţul care manifestă o suspectă împotrivire în chestiunea celularului. Replicile sunt tot mai puternic încărcate de sangvinitate şi de suspans, ca la un veritabil meci în doi sau un pasionant interogatoriu. În cele din urmă, soţul este obligat să-şi recunoască infidelitatea. Mai mult, să confirme că în relaţia extraconjugală este antrenată chiar sora soţiei sale. Cu un fals calm ”olimpian”, soţia îi destăinuie că aflase cu puţin timp înainte de această relaţie, ba chiar îi urmărise sărutându-se pe scara locuinţei aceleia. Urmează încă o treaptă emoţională din această ”comedie amară”, în care victima acestei trădări îşi exprimă dezgustul faţă de aşa-zisa normalitate a cuplurilor capabile să ascundă faptele sub preş şi să treacă mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, bucuroase că totul se încheie cu bine, soluţie sugerată şi de soţul infidel. Umorul piere subit sub straiele tragicului, căci soţia îşi împlântă un cuţit în pântecele ce adăpostea rodul căsniciei lor lovite de naufragiu. Din nou am fost cuceriţi de acel instinct actoricesc al Ofeliei Popii care, dincolo de a însemna el însuşi o virtute profesională, deschide calea altor şi altor virtuţi interpretative, ce ţin de adevărul scenic, de meticulozitatea configurării nuanţelor acestui ”meci în doi”, de asigurarea desfăşurării imprevizibile a partidei, de ritmul, vigoarea emoţională şi rafinamentul înfăţişat de cele două personaje, atât la vedere, cât şi prin sugestive tăceri, expresii mimice, disimulări abile, grăbite să evoce clipă cu clipă miracolul şi frumuseţea teatrului autentic.

vorbiti-tacere-2

Imagine din spectacolul ”Vorbiți tăcere”

Dacă rolurile la care ne-am referit vizează două tablouri din acelaşi spectacol, microstagiunea sibiană ne-a oferit satisfacţia revederii actriţei Ofelia Popii şi în altă piesă, intitutată Vorbiţi tăcere?/Sprechen sie schweigen ?, scrisă şi pusă în scenă de Gianina Cărbunariu. Circumscris ”teatrului-document”, textul ne face martorii peripeţiilor deloc vesele, mai bine zis caruselului de compromisuri şi suferinţe îndurate de românii plecaţi la muncă în Germania, când toate iluziile în chip ispititor vândute de firmele intermediare se vor nărui repede, aducându-i pe bieţii oameni în pragul deznădejdii sau al unui protest ce se va dovedi şi el incapabil de o reuşită deplină.

Ofelia Popii

Ofelia Popii

Alături de Emoke Boldiszar, Daniel Bucher, Valentin Spath şi Marius Turdeanu, valoroşii ei parteneri de scenă, conduşi de Gianina Cărbunariu  cu o manifestă bucurie profesională, Ofelia Popii ne conturează câteva dintre liniile de forţă ale unui teatru de altă factură. Ne întâlnim acum şi cu momente interactive, dar mai ales cu insolite expresii ale atitudinii actriţei faţă de text şi de personajul interpretat, când o vom întâlni fie ca funcţionară la un birou de recrutare a forţei de muncă pentru firmele străine, fie printre  victimele acestei situaţii tot mai frecvente astăzi la noi şi nu numai la noi în ţară. Multitudinea ipostazelor sociale şi caracterologice dezvăluite pe scenă, momentele imprevizibile de glissando emoţional, de alternanţă între umor şi dramă, sunt exprimare cu o remarcabilă sinceritate şi cu uimitoarea capacitate de a construi punţi empatice cu cei din sală, de a le câştiga adeziunea la propriile sale frământări şi îndoieli, trăiri reale sau mimate, elanuri sau seisme lăuntrice, complicitatea dintre actor şi spectator devenind adeseori un semn al triumfului menit să definească acest teatru viu şi dezinhibator, liber de orice constrângere, dar mereu fidel artei de foarte bună calitate. Toate cele spuse aici vizează un fenomen şi un nume: Ofelia Popii.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIbalul,Braking the Waves,conversaţie,cristi juncu,cronica rolului revista teatrala radio,disimulare,experimentul iov,hamlet,ion parhon,lectia,Lulu,maestrul și margareta,Nathan înțeleptul,neil labute,nora,ofelia popii,ofelia popii mefisto,Plastilină,portret ofelia popii,Sărbători fericite,silviu purcărete,teatrul național radu stanca,umor,Vorbiţi tăcere?/Sprechen sie schweigen?
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Absolventă a şcolii de teatru clujene, tânăra şi talentata actriţă Ofelia Popii a păşit cu ani în urmă pe scena sibiană probabil fără să intuiască vreo clipă că acesta va fi un gest providenţial, încât astăzi, aşa cum o declară chiar unul dintre partenerii...