Cronică de teatru de OANA MEDREA

zaraza teatrul din ploiesti

În plin viscol de februarie, Teatrul de Revistă Majestic din Ploiești a revenit la Teatrul Odeon din Capitală, pentru a ne duce ”în lumea celor ce-au trăit pe bune/ Când țara noastră mai era pe hartă și valora mai mult de două glume…” (Prolog).

A fost odată ca niciodată, un timp în care omul prețuia un ceas de distracțiune în grădinile de vară, într-o sâmbătă seară, într-o cârciumioară la șosea. Un timp al pălăriilor de fetru și al jobenelor, al rochiilor elegante și al mănușilor de mătase, în care tango-ul dansa cu hora, doamnele onorabile se ”duelau” pentru inimile bărbaților cu dive fatale, femei ușoare și staruri de revistă, iar stelele purtau nume și răsunau pe buzele tuturor: Maria Tănase, Zavaidoc, Constantin Tănase, Ion Pribeagu, Ionel Fernic, Silly Vasiliu, Jean Moscopol, Titi Botez… Era o vreme când Domnișoara Feerie devenea din curtezana cea mai râvnită, muză nemuritoare prin muzica unui pătimaș îndrăgostit. Acela era nimeni altul decât marele Cristian Vasile.

Ca un gest de reverență în fața unei epoci care astăzi aproape că ne vine greu a crede că a existat cu adevărat, Răzvan Mazilu a creat la Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești spectacolul Zaraza”, tribut adus acelui timp mitic care a pus semnul egalității între Paris și Micul Paris de altădată – Bucureștiul nostru care respira în sfârșit la unison cu întreaga Europă. O lume care dansa între strălucire și întunecimi misterioase.

Zaraza - 4 - Andrei Runcanu

Scenariul spectacolului este semnat de Daniel Chirilă, cunoscut în peisajul teatral în special ca autor al trilogiei ”Tristory (Trilogia emoțiilor traditional neînchipuite”) și animator al trupei Frilensăr. Condeiul său aduce în atenția publicului de astăzi melanjul incitant de eleganță și promiscuitate al epocii interbelice, surprinzând ca într-o suită de instantanee momente semnificative din anii de strălucire artistică a Bucureștiului de altădată, cu personajele sale emblematice, enigmatice, excentrice, acele figuri care tocmai deveneau legendă: Ion Pribeagu, Cristian Vasile, Zavaidoc, Constantin Tănase, Ionel Fernic, Jean Moscopol, Titi Botez, Maria Tănase, Silly Vasiliu și, bineînțeles, muza șlagărului care dă și titlul spectacolului: Zaraza.

Zaraza - 3 - Andrei Runcanu

Deși este dovada certă a unei documentări intense, scenariul realizat de Daniel Chirilă nu respectă structura tipică a unui scenariu de teatru, ci se apropie mai degrabă de forma colajului și ca atare impune și convenția de receptare: asemeni spectatorilor din vremurile evocate, noi cei de azi ne întâlnim cu starurile care urcau rând pe rând pe scena vestitelor teatre de revistă și de acolo, pe culmile succesului, lansând în eternitate hiturile autohtone interbelice care astăzi mai pot fi ascultate în original doar de pe discurile vechi sau fredonate de bunici. Acestui periplu muzical i-au fost alipite din câteva trăsături de condei episoade istorice picante, precum marele amor dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, care l-a făcut pe rege să renunțe la tronul României. Ca un condiment nu neapărat necesar, dar având efectul grotesc scontat și o anume suculență în evocare, au fost aduse pe scenă și ”vedetele” de la Crucea de Piatră, renumita casă a desfrâului de la intersecția Căilor Văcărești și Dudești.

În schimb, preuspusa idilă dintre Cristian Vasile și Zaraza este evocată fugitiv, dar intens. Cei care se așteaptă ca spectacolul Zaraza” să fie despre Zaraza sau să înfățișeze povestea de dragoste dintre faimosul cântăreț Cristian Vasile și fatala curtezană care i-a devenit, chipurile, muză, vor fi deziluzionați. Cartea omonimă scrisă de Andrei Ruse face deja acest lucru cu mult farmec. Mircea Cărtărescu a ticluit pe această temă o poveste pe care mulți o consideră reală. Spectacolul ”Zaraza” surprinde etosul care ne-a caracterizat cândva, amestecul fascinant de ascensiune și decadență care definea boema bucureșteană interbelică. Cei care vor accepta convenția clar definită încă de la început și vor înțelege că nu au în fața lor un spectacol cu poveste, ci în sine povestea unui oraș, a unui întreg univers de odată ca niciodată, se vor bucura de ceea ce vor vedea pe scenă.

Zaraza - 2 - Andrei Runcanu

Scenariul spectacolului nu urmărește, așadar, un fir roșu central, ci este mai degrabă o oglindă a societății interbelice trepidante, care pulsa prin contrastele sale uluitoare și senzaționalul care se insinua la fiecare colț de stradă. Fie dorința creatorilor de a evoca preaplinul acestei lumi fermecătoare un argument suficient pentru a absolvi spectacolul în ansamblu de aparenta sa lipsă de unitate! Spectacolul realizat de Răzvan Mazilu alături de trupa de revistă ploieșteană are multe merite – în orice caz, suficient de multe încât să fie o bucurie pentru spectatorii de (aproape) toate vârstele și o ocazie binevenită de întâlnire – altminteri rară sau chiar imposibilă, pe atât de multe paliere – cu tumultuoasa și fascinanata lume a Bucureștiului interbelic. Și, de ce nu, un real aport de cultură generală și muzicală, un prilej de a plasa într-un context anume crâmpeie de amintiri depănate de bunici și stră-străbunici, anecdote sau mituri urbane auzite prin vecini, perpetuate decenii la rând de conștiința colectivă.

Actorii secției Revistă a Teatrului ”Toma Caragiu” au fost foarte bine distribuiți în spectacol și corespund atât fizionomic, cât și interpretativ personajelor pe care le interpretează. Celebrul umorist Ion Pribeagu a fost însuflețit de actorul George Liviu Frîncu, care a folosit din abundență mijloacele de expresie în care excelează. Histrionic, carismatic, jonglând cu o gamă amplă de inflexiuni ale registrului comic, George Liviu Frîncu dovedește nu doar calități actoricești și muzicale remarcabile, ci și o reală capacitate de a umple scena cu prezența sa și de a fi un partener de joc de încredere pentru ceilalți colegi actori.

Ion Radu Burlan l-a readus printre noi pe celebrul actor și satirist Constantin Tănase, animatorul de acum aproape un secol al vestitului teatru de revistă bucureștean (”Cărăbuș”), care astăzi îi poartă numele. Locvace în frazarea muzicală, cu o emisie vocală consistentă și o alură hazlie care îl apropie extrem de mult de înfățișarea și de spiritul personajului său, Ion Radu Burlan a stârnit ropote de aplauze dizând celebrele cuplete ”Dă, Doamne” și ”Davai ceas”.

Ca interpretă a Mariei Tănase, Daniela Răduică este o adevărată revelație: înzestrată cu o voce de o calitate timbrală uluitoare, ea interpretează cu acuratețe și adâncă emoție câteva dintre șlagărele Păsării măiestre, aducându-ne incredibil de aproape de magnifica ei prezență, fapt pentru care nu am putut să o răsplătim decât cu ropote de aplauze.

Cu vocea sa plină și languroasă ce se potrivește mănușă genurilor cabaret și jazz, solista Nico a a electrizat sala în ipostaza lui Silly Vasiliu, vedetă adorată a scenei de revistă bucureștene.

N-au lipsit, bineînțeles, străluciții Zavaidoc, pe care Marius Bălan l-a evocat cu multă sensibilitate în cântul său limpede și rafinat, Jean Moscopol, întruchipat cu șarm de Romeo Zaharia sau Titi Botez, însuflețit de George Capanu.

În rolul marelui Cristian Vasile, tânărul actor Andrei Radu a reușit să surprindă în jocul său eleganța, sensibilitatea, înclinația spre romantism, maturizarea personajului său. În ceea ce privește cântul, acesta nu este un punct forte al actorului, fapt aflat în contradicție flagrantă cu personajul. Totuși, Andrei Radu a reușit să salveze aparențele apelând la mijloace complementare: expresivitatea frazării, accente plasate la locul potrivit și o emisie vocală care îi evidențiază timbrul plăcut și bine susținut, distrăgând astfel atenția de la lipsa armonicelor și a coloraturii din vocea sa.

Coregrafia, semnată de Răzvan Mazilu, ilustrează amestecul de ritmuri din lumea atât de pestriță a Bucureștiului interbelic, în care tango-ul și hora, romanța și cabaretul alternau spectaculos. Desigur, trebuie amintiți și soliștii Baletului Majestic, care au dat un plus de culoare lumii interbelice și au surprins atât de bine în mișcările lor stilurile de dans specific epocii, cu patosul lor.

Costumele – superbe, create tot de Răzvan Mazilu, surprind imaginea emblematică a personajelor evocate, nuanțele și stilul fiecăruia în parte: rafinamentul lui Cristian Vasile, energia debordantă a lui Ion Pribeagu, eleganța lui Ionel Fernic, aura de divă a lui Silly Vasiliu, histrionismul lui Constantin Tănase, patosul de lăutar al lui Zavaidoc, aplombul romantic al eternului îndrăgostit Titi Botez sau radicalitatea lui Jean Moscopol.

Zaraza Fotografii din spectacol de Andrei Runcanu

Fotografii din spectacol de Andrei Runcanu

Spectacolul realizat de Răzvan Mazilu alături de trupa Teatrului de Revistă Majestic din Ploiești este un ansamblu imperfect, dar cumva seducător prin imperfecțiunile sale, un cocktail flamboyant muzică și dans, un spectacol tribut care îi seamănă bine acelui timp marcat de contraste, care i-a servit drept inspirație.

Un spectacol care vă va bucura chiar de vă aflați în categoria nostalgicilor sau a celor pur și simplu curioși să afle ce personaje fascinante trăiau în Bucureștiul de odinioară…

Spectacolul ”Zaraza” este programat vineri, 30 martie 2018, ora 19.00, la Sala Rapsodia din București – detalii aici.

Oana Medrea

Oana Medrea

logo revista teatrala radioAlte articole de Oana Medrea: 

Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” de la Ploiești a împlinit șapte ediții

”O noapte la Veneția”, bucurie pentru mici și mari la Opera Comică pentru Copii

Curcubeu teatral pe muzică de Mozart

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUconstantin tănase,cristian vasile,cronică de teatru rtr,Daniel Chirilă,ion pribeagu,ionel fernic,Jean Moscopol,maria tanase,Oana Medrea,răzvan mazilu,Silly Vasiliu,Teatrul de Revistă Majestic din Ploiești,Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești,Titi Botez,zaraza,zavaidoc
Cronică de teatru de OANA MEDREA În plin viscol de februarie, Teatrul de Revistă Majestic din Ploiești a revenit la Teatrul Odeon din Capitală, pentru a ne duce ”în lumea celor ce-au trăit pe bune/ Când țara noastră mai era pe hartă și valora mai mult de două glume…” (Prolog). A...